O mare doamnă a scenei românești a plecat astăzi către veșnicie, Carmen Stănescu

Articol de andreiabarsanbfm, 12 aprilie 2018, 11:30

Doamna Carmen Stănescu a încetat din viață, în această noapte, la vârsta de 92 de ani.

Actița a avut o carieră greu de prins în cuvinte: teatru, film, teatru radiofonic și pe platourile televiziunii.

Printre ultimele roluri la TNB, au fost:  Ardele din „Egoistul” de Jean Anouilh, regia Radu Beligan, 2004;  Alienor de Aquitania – din „Leul în iarnă” de James Goldman, regia Petre Bokor, 2001; Atueva – „Nunta lui Krecinski” de Aleksandr Vasilievici Suhovo Kobilin, regia Felix Alexa, 2000.

Din 2001 este Societar de onoare al Teatrului Naţional „I.L.Caragiale”.

Primul rol pe care l-a jucat aici, în 1945, este Ileana Cosânzeana din spectacolul „’Înşir-te, mărgărite”.

A fost Miţa Baston din „D`ale carnavalului” și Zoe din „O scrisoare pierdută”, celebrele montări ale lui Sică Alexandrescu pe textele lui I.L. Caragiale.

A jucat și Ana , în  „Omul cu mârţoaga” de George Ciprian, regia Alexandru Finţi, 1956 și Diane Messerchmann în „Invitaţie la castel” de Jean Anouilh, regia Sică Alexandrescu, 1958, Dona Uracca în „Cidul” de Pierre Corneille, regia Mihai Berechet, 1959, Felice în „Bădăranii” de Carlo Goldoni, 1959.

Sunt peste 30 de personaje pe care le-a interpretat Carmen Stănescu în cele 6 decenii, pe scena Naționalului.

Carmen Stănescu a urmat Conservatorul Regal de Muzică şi Artă Dramatică, promoţia 1944-1948, la clasa profesoarei Marioara Voiculescu. Și-a dorit de mică, să fie actriță, chiar dacă în adolescență a fost campioană la tir. A fost nevoită să se retragă din pricina unui accident, dar de-a lungul timpului a fost premiată și pentru activitatea sa sportivă, nu doar pentru cea artistică.

În 1952 a primit titlul de maestră emerită a sportului. În 1964 i s-a acordat titlul de Artist Emerit ”pentru merite deosebite în activitatea desfăşurată în domeniul teatrului, muzicii şi artelor plastice”, iar în 1967 a fost distinsă cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a ”pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.

După 1990 a primit Premiul UNITER pentru întreaga activitate (2000), Ordinul Naţional ”Serviciul Credincios” în grad de Ofiţer (2000), dar și Premiul de excelenţă în teatru, cu ocazia împlinirii a 60 de ani de teatru, oferit în cadrul festivităţii ”Femeile de succes ale anului 2004”.

A debutat în teatru în 1945, cu rolul Ecaterina Ivanovna în piesa ”Fraţii Karamazov”, jucată la Teatrul ”C.I. Nottara”.

Carmen Stănescu s-a lansat în film, în 1958, cu rolul din “Doi vecini” după Tudor Arghezi, în regia lui Geo Saizescu. Au urmat: ”Telegrame” (1959), ”Bădăranii” (1960), ”Tinereţe fără bătrâneţe” (1970), ”Fraţii Jderi” (1974), ”Muşchetarul român” (1975), dar şi în serialul TV ”Războiul de independenţă” (1977).

A fost căsătorită cu actorul Damian Crâşmaru, pe care l-a cunoscut în 1955, când i s-a propus să intre în spectacolul cu piesa ”Doamna nevăzută” de Calderon de la Barca, în rolul Don Manuel, înlocuind un actor care se îmbolnăvise. Spectacolul avea un succes enorm la public (sursa Agerpres). Spre finalul carierei au jucat din nou împreună cu mare succes, la TNB, ”Părinții teribili”  de Jean Cocteau, regia Andreea Vulpe, 1993, spectacol ce a fost adaptat și pentru teatru tv.

Doamna Carmen Stănescu a fost și va rămâne pentru colegii săi, și nu numai, un exemplu de profesionalism, eleganță și decență.

Dumnezeu să o odihnească!