Alo, cine e la telefon…?! Eu vreau cu Gigel…!
Articol de Mircea Apostolescu, 7 noiembrie 2017, 11:38
Pe zi ce trece dispare bunul simț care era generat de “cei șapte ani de acasă”, cum se zicea pe vremuri. Ne transformăm în cohorte și generații întregi de oameni lipsiți de politețe și de tact, care nu mai știu să relaționeze, în mod civilizat, unii cu alții! Politețea a fost parcă abolită, odată cu regimul totalitar, că și cum ar fi fost o creație a comunismului.
Sursa foto: www.daciccool.ro
Când eram copil, se întâmpla să răcesc mai serios și să lipsesc câte o zi de la școală. Pe atunci, erau geruri și zăpezi adevărate, era cam frig în școli și în apartamente și mergeam la școală cu troleibuzul, nu ne duceau părinții cu mașina, ca nu cumva să ne adie vreo pală de vânt pe la nas.
Când lipseam de la școală, seara, mă punea mama să sun, de la telefonul fix al familiei, fiindcă, pe atunci, nu erau mobile decât în “Star Wars”, să îmi “iau temele”. Sunam și ziceam cam așa: “Alo, bună seara sau saru-mână (dacă răspundea mamă sau bunica colegului) sunt Alexandru, colegul lui Gigel, de la școală. Aș putea vorbi cu Gigel, va rog”?
Astăzi, în societatea noastră democratică și fără inhibiții, sună lume cu pretenții, nu “căcănari”, cuvântul îi aparține marelui poet Tudor Arghezi, și te ia la rost: “Alo, Gigel …”? Sau:”Alo, cine e la telefon ? Io vreau să vorbesc cu Gigel …”! Uneori, dacă se întâmplă să fie greșeală, te și ceartă: “Cum, domne’ nu ești Gigel, că io am numaru’ ăsta …”?! Iar, dacă întrebi cine este la telefon, persoana care a sunat se simte chiar ofensată!
Ce s-a întâmplat cu politețea? Ce s-a întâmplat cu regulile pe care le-am învățat de la bunici: “Când suni la cineva, mai întâi, te recomanzi”?
Desigur, putem să căutăm justificări în faptul că, astăzi, trăim cu toții cu viteză luminii sau
Foto: airisdiaries.wordpress.com
a internetului și că facem economie de timp, sărind peste “învechitele” formule de politețe. Dar, aceste formule, aceste reguli de adresare și de comportament, au fost inventate și păstrate de către oameni, pe parcursul timpului, pentru că ele ne protejează pe fiecare dintre noi de comportamentele brutale, antisociale. Este foarte ușor, după ce ai sărit peste formulele de adresare de politețe, să treci la “bă” și chiar la agresiune verbală.
Este foarte ușor, atunci când toată lumea se adresează la persoană a două singular, adică, mai simplu, “se tutuiește” sau cu prenumele, indiferent de vârstă sau poziție ierarhică, să treci peste toate convențiile sociale, peste sex, peste vârstă, și să ajungi la violentă verbală sau chiar fizică.
Așadar, “mârlănia” nu face nici un bine nimănui, iar faptul că abolim politețea nu înseamnă că suntem mai “democratici”, ci ține, mai degrabă, de o mimare forțată a democrației, care nu folosește nimănui.
