Supaplex
Articol de razvanursuleanu, 24 octombrie 2017, 15:51
Nu-mi amintesc să fi jucat vreodată un joc care să definească atât de bine trecerea de la aroganță la agonie. “Ce e cu prostia aceasta? Nivelurile sunt mult prea simple pentru mine!” – auzeam aproape de fiecare dată atunci atunci când cineva se apuca să joace Supaplex. Urma apoi un “Hmm… Pare destul de complicat…”, după care venea destul de repede și “Nivelul ăsta este imposibil!”.
Bineînțeles că toate nivelurile puteau fi rezolvate într-un final, doar că acest final depindea în mare măsură de inteligența și de răbdarea gamerului. Exact ca și la o partidă de șah, mai întâi trebuia studiată cu atenție întreaga configurație și de abia după aceea trebuiau efectuate mutările, în caz contrar nefericitul gamer fiind nevoit să reia la nesfârșit fiecare dintre aceste niveluri aparent imposibile.
Ce era de fapt acest Supaplex? O sferă pe care o puteam deplasa cu cele 4 comenzi clasice sus-jos-dreapta-stânga, un număr de electroni pe care trebuia să-i adunăm, niște foarfeci mobile care urmau traiectorii constante și niște bile de care trebuia să te ferești atunci când începeau să cadă. În joc nu existau surprize sau pericole ascunse. Traiectoriile urmate de foarfeci puteau fi studiate pe îndelete, iar bilele urmau legile fizicii atunci când cădeau, astfel că, în teorie, sfera controlată de gamer nu ar fi trebuit să aibă mari probleme în a ajunge la ieșirea din fiecare nivel. În teorie. Doar că, din păcate, practica e cea care te omoară…
Internetul este populat de o mulțime de teste de inteligență. Unele pot fi chiar “concludente” pentru “subiecți”. Dar eu vă invit să parcurgeți testul de inteligență numit Supaplex. “Nici măcar un băiat deștept din 111 nu poate rezolva toate cele 111 niveluri din Supaplex” – îmi spunea un prieten în urmă cu niște ani. Vă rog frumos (și chiar insist) să-l contraziceți.
