Dambovita cea limpede si frumos curgatoare
Articol de Mircea Apostolescu, 21 iunie 2017, 08:48
In codul genetic al nostru, al tuturor romanilor, este undeva un cromozom al CARCOTEI. Suntem carcotasi si ne place sa ne dam cu parerea ca aia nu e bine, ca ailalta trebuia sa fie altfel, ca autoritatile centrale sau locale nu fac nimic din ceea ce ar trebui sa faca, chit ca ne pricepem sau nu la domeniul respectiv.
Mai deunazi, imi zice cineva ca Dambovita curge foarte murdara, ca trebuie sa ne mobilizam, sa intrebam si sa aflam despre ce este vorba si ce dezastru ecologic ne mai pandeste, in timp ce noi luptam pentru un aer mai curat arzand benzina si motorina pe la stopuri …
Asa ca m-am dus sa constat personal cat de murdara este apa Dambovitei. Si am plecat pe jos, ca numai asa te poti dumiri care este adevarul, plus ca este cel mai eco-friendly, pe malul raului, de la Podul Ciurel, pana la Piata Unirii si chiar pana la Biblioteca Nationala. In afara de cateva crengi de salcie si de niste alge, plus, ocazional, cate un PET aruncat de catre un cetatean model, nu am gasit mizeria si poluarea care ne impingeau, chipurile, spre dezastrul ecologic iminent.
Am gasit in schimb ratele salbatice, care tocmai au scos un rand nou de boboci in primavara asta si care inotau fericite in apa raului. Familii intregi, cu parinti, boboci din aceasta primavara si frati mai mari de anul trecut, se balaceau cu mare voiosie, se scufundau, semn ca mai exista si pestisori in apa Dambovitei, si profitau din plin de vremea calda.
Pai bine, mai amatorilor de carcota, cel mai bun semn ca o apa este curata il reprezinta pasarile de apa si pestii care traiesc in ea. Daca pasaretul care se hraneste cu peste prospera, cum poti spune ca apa e poluata?
Sa fi vazut voi cum arata apa Dambovitei inainte de 1986, cand Nicolae Ceausescu, conducatorul de atunci al statului, a dispus sistematizarea albiei raului. Abia intre ’86-’88 s-a construit caseta de ape uzate, care se afla acum sub albia Dambovitei. Pana atunci, apele uzate, provenite din canalizarea orasului si de la fabricile din Bucuresti, erau deversate direct in albia raului. Apa avea o frumoasa culoare maronie, iar mirosul de toaleta infundata te anunta de departe ca te apropii de Dambovita.
Asadar, parafrazandu-l pe marele povestitor, pot zice ca astazi Dambovita, precum odinioara Ozana lui Creanga, este limpede si frumos curgatoare.
