Da’ de ce?
Articol de razvanursuleanu, 3 aprilie 2017, 15:20
Prima parte a rubricii de astăzi le este dedicată copiilor… Și fără nicio introducere, o să vă rog, dragi copii, să îndrăzniți să întrebați. Dacă ceva nu vă este clar, întrebați-i pe cei mari, părinți și profesori deopotrivă.
Să nu stați în bancă așa cum am stat eu, în liniște, ferindu-mă de ridicol, neavând habar ce înseamnă “Sfârlează cu fofează”, nepricepând care este substantiv comun și care este substantiv propriu în “Riga Crypto și Lapona Enigel” și neavând nici cea mai vagă idee care este diferența între un rege ciupearcă și unul ciupercă.
Țin minte că o singură dată un elev mai curajos, altul decât eu, a îndrăznit să întrebe ce înseamnă cuvântul “mări” din minunatele versuri “Turcii, vezi, să-ntărâta,/ Și, mări, rânduia/ În Calafat trăgea/ Cu ghiulele tari/ Cu tunari tătari”, versuri pe care o anumită profesoară considerase că trebuie să le învățăm în cadrul lecturilor suplimentare. Profesoara a început să râdă și l-a trimis pe bietul elev să caute în dicționar, dacă vrea să afle ce înseamnă cuvântul respectiv. După aceea, bineînțeles că nimeni din clasă nu a mai întrebat niciodată nimic.
Cât despre adulți… Tătici și mămici… Poate că a venit în sfârșit și momentul în care, atunci când cei mici vă întreabă de unde vine ploaia sau de ce după ziua de luni urmează ziua de marți, să nu mai răspundeți cu “du-te la maică-ta… sau la taică-tău… să-ți răspundă…”