”Truman” – o odă adusă prieteniei şi dragostei

Articol de , 19 septembrie 2016, 16:35

Cel mai bun film al săptămânii cinematografice este dramedia „Truman”, coproducţie Spania – Argentina, distinsă cu cinci premii Goya şi anume pentru: cel mai bun film, cel mai bun regizor – Cesc Gay, cel mai bun scenariu original şi cei mai buni actori, Ricardo Darín în rol principal şi Javier Cámara în rol secundar. De altfel, cei doi au primit premiul Festivalului de la San Sebastian pentru interpretarea personajelor centrale ale acestui film, remarcabil şi prin imagine şi coloana sa sonoră, Julián şi Tomás, doi prieteni din copilărie care se reîntâlnesc după mulţi ani.

Deşi separaţi de Oceanul Atlantic şi trăindu-şi vieţile pe continente diferite, cei doi se poartă la reîntâlnire de parcă nu s-ar fi despărţit niciodată. Vor petrece câteva zile de neuitat împreună, vor râde şi vor depăna amintiri, dar vor şi plânge… pentru că reuniunea lor este şi una de rămas bun, întrucât Julian, actorul sărac şi divorţat rămas acasă, suferă de cancer şi se apropie de faza terminală. De aceea, împins de la spate şi de soţie, Tomás vine din Canada să-şi vadă, pentru ultima dată prietenul şi nu precupeţeşte niciun efort material sau emoţional.

Cele patru zile petrecute împreună de cei doi prieteni aduc la un loc şi rezolvări ale relaţiilor dintre ei dar şi cu alţi oameni implicaţi în acestea: de la verişoara, fosta soţie şi fiul lui Julián, precum şi prietena celui din urmă din Paris cu care studiază împreună în Amsterdam, până la medicii, patronul, foşti colegi sau prieteni ai actorului. În foarte multele întâlniri care au loc pe parcursul filmului, care este o odă adusă prieteniei şi dragostei, se pune şi problema relaţiei cu moartea şi, mai ales, a curajului de a accepta că aceasta este doar o parte a vieţii, fără să fie susţinută, dar nici negată, eutanasia.

După cum vă daţi seama, „Truman” din titlul acestei dramedii nu are nicio legătură cu preşedintele Statelor Unite şi nici cu scriitorul american omonim, ci cu un martor a acestei reîntâlniri dintre Julián şi Tomás, şi, cum se sugerează chiar în film, al unei părţi a prieteniei dintre ei, dată fiind vârsta înaintată a personajului patruped. Mai exact: un câine poartă acest nume atât de celebru şi este liantul multora dintre momentele poveştii prezentate şi pe ecranele bucureştene de la Cinema Europa şi majoritatea cinematografelor de mall, cu titlul „Dacă Truman ar vorbi”.