”C-așa-i lumea..trecătoare…” Maria Tănase a tăcut și a trecut acum 53 de ani

Articol de Maria Gheorghiu, 22 iunie 2016, 13:59

In urmă cu 53 de ani, vocea Mariei Tănase încremenea în tăcere, lăsându-ne însă o zestre de suflet imensă. A murit în urma cancerulului de plămân de care a suferit ani de zile și despre care a vorbit în public, într-un spectacol susținut la Hunedoara.
Aflase în timpul unui turneu că suferă de cancer la sân și că trebuie să se opereze de urgență. A refuzat însă cu vehemență să își întrerupă cariera artisitică, iar cumplita boală s-a extins, afectându-i și plămânii. La ultimul spectacol, simtindu-se foarte rău si respirând cu dificultate, le-a spus spectatorilor: “Fratilor, eu nu mai pot! Am cancer la sân și o să mor în curând! De acum nu mă veți mai vedea!”. Răpusă de boală, avea să moară câteva zile mai târziu, la nici 50 de ani, în casa natală, în prezența tatălui și a soțului ei. Era 22 iunie 1963.

Prin testament Maria Tănase a cerut ca după moartea ei să fie săpată o fântană la care românii insetati să se oprească, să bea apă și să-și amintească de ea. Din păcate, dorinta ei nu a fost indeplinită din…lipsa de fonduri.
Despre viața Mariei Tănase s-au scris cărți, s-au pus în scenă piese de teatru și s-a vorbit mult…uneori prea mult având în vedere tonul…s-au făcut tot felul de speculații și s-au inventat chiar biografii teribile. Cert este faptul că s-a născut la Bucuresti, in strada Livada cu Duzi din cartierul Caramidarii de Jos, pe 25 septembrie 1913; era al treilea copil al Anei Munteanu, originară din comuna Carta (Fagaras) și al lui Ion Coandă Tănase, din satul oltenesc Mierea Birnicii, de pe valea Amaradiei.

Chiar dacă a apărut pe scenă pentru prima oară în 1921 la o serbare școlară în satul natal, adevăratul debut a fost în 1938 și este legat de radioul public, când a prezentat cântecele: “M-am jurat de mii de ori”, “Ce-i mai dulce ca alvița”, “Cine iubeste și lasă”, “Geaba mă mai duc acasa”, “Mărie si Mărioară”, “Cind o fi la moartea mea”.
In urma unei audiții la “Hanul Ancutei”, a fost aleasă să reprezinte cântecul popular românesc pe continentul american, in cadrul Expozitiei Internationale de la New York (1939).
A cântat in fața marilor oameni ai vremii, a fostului președinte american Hoover, a lui Andre Gide, Yehudi Menuhin, Constantin Brâncusi, George Enescu, Jascha Heifetz și lista poate continua…

In decembrie 1943 primește invitația de a cânta colinde și cântece populare la serbarea Pomului de Crăciun a Regimentului de Gardă Calare, la care au fost prezenți Majestătile Lor: Regele Mihai I si Regina Mama Elena, Maresalul Ion Antonescu, profesorul Mihai Antonescu, toti membrii guvernului.
Alt reper important, care demonstrează plurivalența artistei, este cel în care i se incredintează rolul eroinei Masa din drama tolstoiană “Cadavrul viu”, având ca partener pe maestrul Ion Manolescu, a cărui discipolă era la Conservatorul Regal de Muzică si Artă Dramatică, la clasa de tragedie.
A jucat și în film, în decembrie 1957 fiind distribuită în coproducția romano-franceză “Ciulinii Baraganului”, turnată după romanul cu acelasi nume al lui Panait Istrati; a interpretat rolul principal Anica, alături de actorii Marcel Anghelescu, Mihai Berechet si Florin Piersic.
Cântecele românești au căpătat o valoare mondială prin glasul ”păsării măiastre”, așa cum o numea Constantin Brâncuși.
“Când te ascult cum le zici, Mărie, as fi în stare să dăltuiesc pentru fiecare cântec de-al nostru o Pasăre Măiastră! Auzi tu, fată, mă întelegi? Vezi, tu, Mărie! Am colindat toată lumea, mă cunoaste tot pământul prin ce m-am priceput să fac, dar când aud cântecele noastre, mă apucă un dor de tară, de oltenii tăi și-ai mei, de apa tânguitoare a Jiului, de satul meu… Auzi? Mă-ntelegi?” – Constantin Brancusi

Mă doare sufletul să constat însă, că și astăzi există semeni care îi contestă meritele artistice, o contestă ca fiind o valoare națională și săpând adânc în viața ei, aduc la lumină doar fapte care ar incrimina-o. Da, e adevărat, a fost o persoană controversată în epocă; să nu uităm că spectrul războiului este unul teribil, în care imprevizibilul poate duce la unele decizii mai mult sau mai puțin greșite…care deși corectate, nu pot să șteargă ”ștampile” odată aplicate.
Pentru cei avizi de senzațional, iată un episod despre mediile suspecte în care s-a învărtit la un moment dat artista, colaborarea cu serviciile de spionaj etc. Pentru conformitate, am să redau mai jos un fragment dintr-un documentar semnat de Cristian Troncotă în Adevărul:

”La sfârsitul anilor `30, Maria Tănase devine iubita lui Maurice Negre, jurnalist francez al agentiei Havas. De fapt, acesta era agent al Serviciului de spionaj francez, trimis in România pentru a reorganiza reteaua de spionaj. Franta avea nevoie de informatii din România, in contextul in care atmosfera in Europa se incingea si ne indreptam cu viteză către al Doilea Război Mondial. In 1940, in urma unui pictorial nud, in care Maria Tănase apare jucând sah, politia legionară, care o tinuse minte de la strângerea de fonduri din Paris, se leagă de acest pictorial pentru răzbunare. Câteva luni, toate discurile ei sunt sparte, iar matritele distruse la casele de discuri. De spaimă, artista e obligată să-si părăsească locuinta din Bucuresti si să se refugieze in mahalaua copilăriei ei. Intervine Eugen Cristescu, numit in 1940 la sefia serviciului special de informatii. El se hotărăste să o ia sub protectie, având si o relatie de iubire in 1943.
Cristescu o trimite pe Maria Tănase să ia contact cu serviciile secrete aliate, la Istanbul. Maria Tănase nu era agent de culegere de informatii, ci de legătură si influentă. Prin actiunea de a-i aduce pe români si pe britanici in postura de a gândi o solutie impreună pe frontul secret, pentru a scoate România din alianta cu Germania, a fost fundamental. Dupa 23 august 1944, Maria incepe să fie suspectată de către autoritătile sovietice. La inceput, in anii ’30, era privită cu simpatie pentru legăturile ei cu cercurile de stânga, acum, pentru faptul că excelase in relatiile cu anglo americanii, au inceput să-si pună semne de intrebare.”

Aceste sunt doar câteva file din romanul fascinanant al vieții artistei.
Dincolo de moarte, glasul ei răzbate însă cu și mai mare tărie, inspirând generații de artiști, mangaind suflete și făcandu-ne să ne simțim mândri că a fost a noastră. Dacă francezii au avut-o pe Edith Piaf, noi am avut-o pe Maria Tănase – Pasărea Măiastră.