Prezentarea filmului ”Dincolo de calea ferată”
Articol de , 25 aprilie 2016, 10:19
Cea mai importantă premieră a săptămânii cinematografice este reuşita dramedie romantică românească „Dincolo de calea ferată”, realizată de Cătălin Mitulescu, care reconstruieşte o mahala vie, efervescentă şi umană din Bucureşti, străbătută de o foarte circulată cale ferată dublă, ancorată în prezent şi prin unul din aspectele subiectului abordat: emigraţia masivă spre Vest, înspre o lume aparent mai bună, dar care o lasă în urmă, spre uitare, pe cea de acasă. Cineastul se află abia la al treilea lungmetraj al său, la zece ani de la debut. Urmărind însă filmul se explică de ce fiecare proiect al său durează atât de mult.
Alexandru Potocean este convingător în rolul lui Radu, care, după o absenţă de un an, se întoarce din Italia, unde a lucrat ca barman într-o staţiune turistică la malul unei ape între munţi. Soţia, bine jucată de Ada Condeescu, îl întâmpină rece, total schimbată şi îmbrăcată într-o rochie de gală… sau de bordel. În drum spre casă ea tot opreşte taxiul cu diferite pretexte, şi toate acestea stârnesc bănuiala lui Radu că soţia îl înşeală. Confirmată formal, în două rânduri, de ea. Însă totul pare a fi mai curând un joc de putere dintre genuri iniţiat de soţie pentru a reface ţesătură familială destrămată. La rândul său, Radu speră la posibilitatea unui nou început.
Cei doi au o singură noapte ca să-şi regăsească relaţia răcită de distanţa ce a creat neîncredere şi confuzie între ei. Noapte în care se desfăşoară şi o nuntă cu încăierări în cartier, la care cei doi iau parte activ, ca o pată de culoare într-o poveste mai degrabă sobră. Nunta este însă mai mult de atât. Mireasa fuge de violenţe la Atheneu, unul dintre locurile unde sunt duse miresele răpite, pentru a se filma. Avem apoi un joc al spaţiilor: cortul nunţii e amplasat nu departe de un cimitir şi pare a fi exact în mijlocul străzii, care e, de fapt, e o uliţă ce se înfundă în calea ferată, ce trece la doi paşi şi de căsuţa lui Radu, unde el şi soţia dorm în unicul pat cu puştiul lor, legănaţi de sunetul şi vibraţia trenurilor. Şi aici este de remarcat excelentul mixaj de sunet, unul dintre componentele care fac din trenuri un personaj în sine.
Contrastul dintre rapiditatea trenurilor şi vieţile de mahala care stagnează în lipsa şansei pare să contureze o posibilă filozofie a limitelor şi a pragurilor sociale. Scenariul, în general, nu oferă nici-un răspuns sigur, ceea ce face ca publicul să urmărească participativ filmul, să-şi creeze propriile variante parţiale ale poveştii. Finalul dramediei romantice „Dincolo de calea ferată”, unul fericit de tip american în care familia-şi regăseşte unitatea în staţiunea italiană unde Radu lucrează, poate fi şi el doar un vis.
