NAVI a înregistrat un cover pentru piesa “Back To Life” a trupei Goodbye to Gravity

Articol de Sabina Lapadatescu, 2 decembrie 2015, 17:05

La o lună de la tragedia devastatoare din Colectiv, NAVI s-a întors în studio pentru a-și înregistra propria versiune a piesei “Back To Life” (Goodbye To Gravity), în memoria sufletelor pierdute în incendiu și în onoarea celor care au supraviețuit.

După câteva săptămâni în care și-a anulat majoritatea concertelor pentru că nu simțea în stare să urce pe scenă în vreme ce prietenii ei erau în spital, solista și-a regăsit, măcar parțial, liniștea tot în muzică. Acesta este textul care însoțește cover-ul, exact cum l-a postat NAVI pe contul ei personal de Facebook:

“După ce s-a întâmplat, n-am mai cântat câteva zile bune… N-am mai dormit niște nopți, n-am mai vrut să fac nimic. Apoi n-am știut ce să fac prima dată, cum și în ce fel să ajut. Fetele de la ‪#‎ÎmpreunăRezistăm‬ m-au lăsat să stau, măcar virtual, pe lângă ele și să contribui cu câteva mici detalii, contacte, cunoștinte. Prietena mea cea mai bună, care e asistentă, mi-a spus de ce medicamente era nevoie prin spitale și… am făcut cumva să ajungă, “pe sub mână”, unde trebuie. Am dat telefoane, am intermediat toate felurile de nebunii, iar în tot timpul ăsta muzica era pe silent în sufletul meu. Cum să cânt, cum să cânt eu, când altii…?

Am admirat-o pe Delia pentru curajul nebun de-a face un cover după “The Day We Die” chiar în a doua zi, mi-am dorit să pot face și eu asta, pentru că – până la urmă – cel mai frumos mod de-a le mulțumi unor muzicieni minunați e să le duci cântecele mai departe. Dar n-am putut… n-am putut nici măcar să-mi onorez concertele, o vreme…

Mi-a luat câteva zile să pot asculta din nou cântecele băieților de la Goodbye To Gravity, câteva zile de dor amestecat cu lacrimi… și apoi, redescoperind varianta lor acustică la “Back to Life”, am știut ce-am de făcut. Muzica există ca să vindece, notă cu notă, răni imposibil de vindecat altfel. Muzica e aici ca să ne aducă aminte că nu i-am pierdut cu totul, că ne-a rămas ceva mai prețios decât cuvintele, ceva egal cu speranța. Așa că nu mi-a rămas decât să cânt, cum știu, cât simt…”