Irina Movilă: ”Eu apelez la toate personajele pe care le-am jucat pentru că și ele au apelat la mine”

Articol de andreiabarsanbfm, 25 iunie 2026, 13:02

Actrița Irina Movilă a fost, sâmbătă, în studioul București FM.

Ne-a cucerit cu Nora, din spectacolul creat de Chris Simion, cu Arkadina, din ”Pecărușul” montat de Eugen Jebeleanu, cu personajul creat de Radu Afrim în ”Trei surori”, și ne-a provocat cu Mița, în ”D-ale carnavalului” lui Alexandru Dabija.. Apoi sunt personajele din ”Casa curată”, din ”Exil” și din ”Procesul lui Eichmann”, ale căror nume nici nu au o mare importanță, ci tipologiile lor sunt importante, pentru că pleci din sala de teatru cu gândul la acele situații, cu întrebări, uneori și cu răspunsuri sau chiar cu lecții de viață. Despre toate aceste roluri de la TNB am vorbit la Spectacol@București.Ro.

Actrița ne-a dat voie să intrăm în laboratorul său de creație, a povestit cu sinceritate despre munca sa, despre ”munca actorului cu sine însuși”, despre roluri care i-au ieșit sau nu de la bun început și despre modul de lucru cu regizorii.  Am privit acest drum din ambele sensuri:

”Eu apelez la toate personajele pe care le-am jucat pentru că și ele au apelat la mine corect. Și atunci n-aș putea să spun că am făcut vreun personaj fără să lucrez cu Irina Movilă, adică cu cine e Irina Movilă în spatele nasului, gurii, picioarelor și mâinilor”.

Am pornit de la ”Pescărușul”, un titlu reper în cariera sa, de la Mașa, jucată la începuturi, în anii 90, în spectacolul Cătălinei Buzoianu, pe care l-a evocat, la actuala versiune a lui Eugen Jebeleanu, unde e Arkadina. Sunt două personaje atât de diferite și din modul în care le-a creionat Cehov, dar mai ales în modul în care au fost aduse pe scenă în cele două viziuni, iar Irina le-a cuprins atât de frumos, ca într-o mărturisire de credință, pe care ne-am bucurat să o ascultăm în emisiune.

A venit în studioul nostru însoță de o carte de poezie, una cum mare valoare sentimentală pentru ea, un dar de la tatăl său, un volum de Eminescu. Asta pentru că Irina găsește timpul și energia, alături de alți artiști importanți, de a aduce pe scenă în această epocă a vitezei, poezia. Au fost deja trei spectacole:”Parfum de femeie”, ”Regi, regine, fluturi”, ”Amantul de piatră”. Urmează întâlniri cu versurile lui Nichita Stănescu și ale Ion Minulescu, de-a lungul verii, la Amfiteatru TNB,  a anunțat, în premieră, la București FM.

”E profesia mea și îmi face plăcere să fac ceea ce fac. Din punctul ăsta de vedere suntem niște oameni norocoși, dăruiți de Dumnezeu cu noroc, efectiv, dacă se poate spune așa, pentru că facem ceea ce ne place E important. Mă gândeam de foarte multe ori că dacă ar trebui să stau zece ore sau opt ore pe zi sau șase, cum se întâmplă în general… Pentru că la noi munca nu este totdeauna egală cu ea însăși, timpul nu este întotdeauna același, timpul pe care îl acorzi ca să îți construiești o partitură”, spune actrița despre ceea ce înseamnă să ai timp să cauți, să descoperi sensuri în poezie și să construiești asemenea spectacole.

”Cred că o poezie foarte bine scrisă, cum e sunt cele la care mă refer, pe acelea cred că nu le termin de descoperit niciodată pentru că este precum  foițele de ceapă Pe măsură ce scoți o foaie, vine alta, pe urmă alta. pe urmă alta, și îți dai seama, uneori, că de fapt ceea ce ai înțeles la început nu mai seamănă cu ce e acum. Așa cred eu. Mi-am dat seama că am descoperit foarte multe lucruri, uneori chiar contradictorii”. Și tot acest demers îi este, ulterior, de folos în drumul către personaj, a mărturisit ea.

Am amintit și despre cel mai recentă producție cinematografică  în care o vedem, tot o colaborare cu Eufen Jebeleanu, de data asta, însă, pe platoul de filmare, ”Interior zero”.

”A fost un un rol de mamă, Eu aveam acolo o fiică, cum sunt foarte multe dintre fetițele noastre de astăzi care nu găsesc drumul către a respira liber. Și, după mine, asta e îngrozitor pentru că sunt foarte mulți tineri care nu  reușesc și lumea nu-i ajută, societatea nu-i ajută. Deci e un rol de mamă care încerca, cumva, atâta cât putea ea cu mintea și cu posibilitățile ei, să își ajute copilul”, spune actrița.

Și ar mai fi un gând cu care să râmânem din această întâlnire:

”Nu cred că scopul și funcția teatrului este de a arăta doar ceea ce ne place să vedem, cred că locul unde ne întâlnim cu adevărat cu publicul este acolo unde ne completăm unii pe ceilalți și acolo unde învățăm să fim atenți și condescendenți în raport cu celălalt”.