Tehnologia schimbă relațiile și munca. Munca la distanță între flexibilitate și precarizare
Ne petrecem o mare parte din viață în fața ecranelor, iar informația circulă în fragmente scurte, rapide, ușor de consumat. În același timp, apar date care arată o stagnare sau chiar o scădere a unor abilități cognitive în rândul Generației Z. Discutăm despre cum ne transformă digitalizarea, ce efecte are asupra relațiilor, învățării și muncii și dacă ne aflăm în fața unei schimbări inevitabile sau a unei crize sociale care cere ajustări serioase,cu Alexandru Dincovici, sociolog și antropolog, invitatul Ioanei Brușten, În Comunitate.
Articol de Monica Liche, 18 februarie 2026, 08:10
Avantaje economice și mobilitate profesională
Pandemia a accelerat trecerea de la prezența fizică obligatorie la formule flexibile, bazate pe conectivitate digitală. Dincolo de confortul individual, modelul muncii la distanță a produs efecte economice concrete, atât pentru angajați, cât și pentru companii.
„O parte dintre oameni și-au dat seama că e mai comod să lucreze de acasă, pentru că pot câștiga una-două ore pe care le-ar fi pierdut pe drum. Iar companiile au descoperit că acest tip de organizare le oferă flexibilitate și avantaje financiare.”
Sociologul Alexandru Dincovici subliniază beneficiile pentru angajați și companii și arată că acest model poate crește competitivitatea firmelor din zone dezindustrializate, prin acces la competențe din alte regiuni.
(…) Important dacă ne uităm la România, de exemplu, și la discrepanțele teritoriale, e foarte relevant și important pentru că asta crește competitivitatea unei companii care se află într-un oraș mic dezindustrializat, în care nu mai ai neapărat nici forță de muncă înalt calificată și nici competitor, și e foarte greu să faci ceva acolo dacă vrei să ai personal cu abilități tehnice, să spunem, foarte bine dezvoltate.”
Fragmentarea muncii și iluzia colaborării
În paralel, tehnologia schimbă natura contractului de muncă. Posturile stabile sunt înlocuite de sarcini fragmentate și colaborări temporare, iar acest lucru conduce către tendința de descompunere a muncii în micro-sarcini.
„Nu mai avem de-a face cu fișe ale postului în sens tradițional. Tot ceea ce făcea un programator este spart în microtask-uri, iar pentru acestea nu mai ai nevoie de angajați, ci de platforme de microworking.”
Alexandru Dincovici atrage atenția și asupra precarizării relațiilor profesionale.
„Avem din ce în ce mai puține relații de muncă stabile și mai multe relații de colaborare, mult mai precare și flexibilizate până la extrem. Asta înseamnă, pentru un tânăr de astăzi, că s-ar putea ca în momentul în care intră pe piața muncii să nu mai aibă acces decât la extrem de puține posibilități de dezvoltare profesională, așa cum erau ele înțelese și de către noi și de către generațiile anterioare”
Află aici și ce crede Alexandru Dincovici despre efectul digitalizării asupra dezvoltării cognitive a Generației Z.
