PODCAST: Cum să… crești un copil bun într-o lume care premiază șmecheria?

Articol de Vicentiu Andrei, 17 noiembrie 2025, 07:11

În spațiul copiilor și adolescenților se conturează tot mai clar un paradox: deși acasă vorbim despre bunătate, corectitudine și empatie, în grupurile lor par a fi apreciate cu totul alte lucruri. Gluma ironică, descurcăreala, replica rapidă — toate pot aduce popularitate mai repede decât un comportament corect sau o atitudine calmă.

În noul episod „Cum să crești un copil bun într-o lume care premiază șmecheria”, Flavia și Amada pornesc de la o poveste reală: un copil vede cum un coleg ia nota 10 copiind. Știe că nu e corect. Știe ce ar spune părinții acasă. Și totuși… ezită. Pentru că realitatea din clasă nu funcționează cu aceleași reguli.

„Răspunsul ideal ar fi: nota ta valorează mai mult decât un 10 copiat.” — Flavia
„Dar în viața reală, un copil rămâne cu consecințele sociale.” — Amada

Popularitatea nu vine din ceea ce credem noi

În discuția dintre Flavia și Amada apare o observație importantă: copiii nu resping valorile morale pentru că nu le-ar înțelege, ci pentru că nu sunt moneda de schimb la vârsta lor.
Acolo, „cool” înseamnă altceva:

• glume făcute pe seama cuiva

• ironie

• o atitudine care pare sigură pe sine

• scurtături care „funcționează”

Iar în spatele acestor comportamente se află, de fapt, vulnerabilitatea. Teama de ridicol. Nevoia de a nu fi exclus.

Dilema părinților: ce fac atunci când copilul vede nedreptatea?

Primul instinct este să reparăm situația. Să spunem profesorului. Să corectăm greșeala altcuiva.

Dar copilul simte altceva: că „a spune” înseamnă uneori a pierde prieteni, liniște, poziție în grup.

De aceea, Amada propune o schimbare de abordare:
în loc de „du-te și spune”, să vorbim despre consecințe.

• Ce simți tu cu adevărat?

• Poți trăi cu decizia pe care o iei?

• Ce spune asta despre cine ești?

• Ce rămâne cu tine după ce trece nota?

Acasă e locul în care copilul învață să se întoarcă la sine

Copiii își iau multe coduri din exterior, dar modelul de acasă rămâne esențial. Tonul, modul în care glumim, felul în care exprimăm dezamăgirea — toate sunt replicate ulterior, în relațiile lor.

Nu despre perfecțiune e vorba, ci despre coerență:
autentic, ferm, fără sarcasm care rănește, fără a minimaliza trăirile copilului.

Bunătatea nu e calea scurtă. Dar e cea care rămâne.

Poate că valorile nu aduc popularitate imediată.
Poate că bunătatea nu e niciodată cea mai ușoară alegere.

Dar este alegerea care îi formează caracterul.
Este alegerea care îl ajută să se privească în oglindă cu liniște.
Este alegerea care îl pregătește pentru viața de adult — dincolo de note, teste și reacțiile dintr-o pauză de școală.

Nimeni nu o să întrebe peste ani ce notă ai luat într-un test. Dar toți vor vedea ce știi și cum ești.