Bine de citit: Bàrnabo, omul munţilor ~ Secretul Pădurii Bătrâne
Articol de razvanursuleanu, 28 aprilie 2025, 09:06
Aș fi putut să fac prinsoare că Dino Buzzati a scris “Secretul Pădurii Bătrâne” înainte de “Bàrnabo, omul munţilor”, și aș fi pierdut acest pariu în sunete de fanfară. “Secretul Pădurii Bătrâne” este un basm, ba aș putea spune că doar atât este, o nuvelă simpatică dar lipsită de profunzime, un text care are personalitatea unui invitat pe care îl cunoști la o petrecere și care ocupă mare parte din seară cu povestiri și snoave ușor amuzante, demers care nu va reuși să se imprime în memoria celor care îl ascultă nici măcar până în dimineața următoare.
Și chiar dacă finalul mai salvează într-o oarecare măsură o narațiune care începe destul de repede să treneze, “Secretul Pădurii Bătrâne” rămâne pentru mine genul de încercare literară al unui scriitor dintre cei mulți, aflat la începutul unui drum pe care deocamdată încă mai bâjbâie, în speranța că va reuși să găsească acel stil care îl va face pe cititor să spună da, știu cine este, nu ai cum să îl confunzi cu altul.
Prin comparație, “Bàrnabo, omul munţilor” este o operă de artă literară. De fapt, nici nu se poate vorbi despre o comparație, pentru că acest volum cuprinde două nuvele ce provin din lumi complet diferite. Dacă “Secretul Pădurii Bătrâne” ar fi putut fi practic scrisă de orice persoană înzestrată cu o brumă de har literar, “Bàrnabo, omul munţilor” nu poate avea decât un singur autor, pentru că nu a existat și nici nu poate exista în literatură un scriitor care să poată crea în acest fel. Romanele “Marele Portret” și “Deșertul tătarilor”, povestirea “Monstrul Colombre” sau nuvela “Bàrnabo, omul munţilor” înseamnă doar Dino Buzzati, și nimeni altcineva.
Cu toate acestea, eu voi recomanda totuși spre lectură și “Secretul Pădurii Bătrâne”, cu rugămintea de a încerca pe cât este posibil să nu puneți nuvela în aceeași balanță în care se află cealaltă. Dacă acest exercițiu al minții va reuși, “Secretul Pădurii Bătrâne” cred că are suficientă forță pentru a îndulci cât de cât o zi pe care cititorul o percepe în nuanțe cenușii.
