Emoțiile bărbaților în relații. De ce nu spun ce simt

Emoțiile bărbaților rămân, de multe ori, nespuse. Apoi se transformă în tăcere, iritare, distanță. Vorbim despre ce blochează exprimarea emoțiilor la bărbați, cum se construiește o bază sigură în cuplu și ce trebuie să facem pentru o relație bună, cu Dr. Simona Herb, psiholog, supervizor și trainer acreditat în Terapia Centrată pe Emoții (EFT), invitata lui Răzvan Ursuleanu, În Comunitate.

Articol de Monica Liche, 9 februarie 2026, 16:51

 Bărbații ajung la terapie, dar intră cu frâna trasă

În relații și în viața de zi cu zi, cererea de ajutor rămâne un reflex mai accesibil pentru femei decât pentru bărbați. Atunci când vorbim despre terapie, diferența pornește din educație și din presiunea de a te descurca, chiar și când costul personal crește. Totuși, putem vorbi de o schimbare, bărbații vin mai des, inclusiv în terapie de cuplu, după ce au încercat singuri toate soluțiile pe care le au la îndemână.

„Femeile sunt mai educate social să ceară ajutor, bărbații sunt mai educați să se descurce singuri. De aici vine reticența de a te duce la cineva. Schimbările sunt majore, din punctul meu de vedere.”

Mesajele care cer tăcere și cer apoi vulnerabilitate

Pentru mulți bărbați, rolul învățat în familie și în grupul social rămâne unul de autocontrol, tăcere, eficiență. Problema apare când același om, crescut să nu arate nimic, primește ulterior cerința opusă, să vorbească despre ce simte și să fie prezent emoțional.

“Pentru că li se spune atâta timp fii bărbat, nu vorbi, fii cu sânge rece, nu? Suprimăm emoțiile, nu contează cum te simți tu, trebuie să ai grijă de familie, de copil, nu contează, tu mergi mai… sunt foarte multe mesaje de tipul dacă simți ceva suprimă, dacă tu simți ceva, nu-i mai important decât familia, etc.

Dar apoi, există cealaltă parte care le cere cu totul opusul și anume, bărbații să fie mai vulnerabili, mai sensibili, hai să vorbim de… Mie mi se pare că sunt într-o ipostază un pic mai dificilă din perspectivă emoțională.  Ce știm este că ei au emoții.”

 Când nu ai cuvinte pentru emoții

Blocajul nu înseamnă absența emoțiilor, ci dificultatea de a le recunoaște și formula. În terapie, primul pas e adesea simplu și greu în același timp pentru că înseamnă să poți numi ce se întâmplă în tine fără să sari direct la reacții, ironie sau retragere. Simona Herb ne arată că există o legătură între lipsa vocabularului emoțional cu felul în care copilul a fost, sau nu, oglindit și liniștit de adulți.

„ Dan Siegel, care este un neurocercetător, spune că acei copiii care nu au fost oglindiți emoțional în copilărie devin prizonierii propriilor trăiri la vârsta adultă.  Nu că nu au emoții, ci nu au vocabular să le exprime și nu au antrenament să stea în contact cu ele.”