Bine de citit: Străinul
Articol de razvanursuleanu, 15 aprilie 2025, 09:47
Lumea văzută prin ochelari fumurii și cu căștile pe urechi, iar dacă se apropie cineva cu chef de conversație, nu are importanță cine, eventual poți da muzica mai tare, ca să nu fii nevoit să asculți obișnuitele bălmăjeli fără sens.
“Mă lăsam mereu dus de întâmplare, de ziua de azi sau de cea de mâine”…
…Poate n-ar fi o idee rea să dispăreți dintr-odată cu toții, pentru că efectiv nici nu pricep, și nici nu mă interesează o iotă din tot acest bla bla bla interminabil – una dintre posibilele definiții ale stilului lui Camus în romanul “Străinul”. Regăsesc cu mare bucurie o viziune similară asupra mediului omenesc înconjurător și la Bukovski, și mai sunt și alții, deși nu chiar atât de mulți pe cât mi-aș dori. Și nu sunt puține momentele în care citesc doar acest tip de literatură.
Presupun că tocmai acest stil a fost unul din motivele pentru care mi-a plăcut atât de mult serialul “Seinfeld”… Pesemne că Seinfeld i-a citit pe amândoi, și pe Camus și pe Bukovski, apoi i-a îmbinat scenaristic pe cei doi jemanfișiști – Camus jemanfișist în momentele în care îi era foarte dor de Algeria iar Bukovski toată viața – pe urmă s-a adăugat și pe el, și uite așa a apărut un serial pe care l-am văzut de vreo trei ori, dacă nu chiar de cinci ori.
“Mi-am făcut niște ochiuri și le-am mâncat direct din tigaie, fără pâine, pentru că se terminase și n-aveam chef să cobor ca să cumpăr. După masă, m-a cuprins ușor plictiseala și m-am învârtit prin apartament.”
Vi se întâmplă câteodată astfel de lucruri?
“Cred c-am adormit, pentru că m-am trezit cu stelele licărind pe față.”
Ați pățit vreodată una ca asta? Dacă da, atunci vă felicit. Și dacă vi se întâmplă în fiecare zi, atunci mai bine vă apucați de scris, pentru că m-am plictisit la rândul meu să-i tot recitesc pe Camus și pe Bukovski și să revăd Seinfeld în buclă, aș dori oarece noutăți…
