Bine de citit: Metamorfoza și alte povestiri
Articol de razvanursuleanu, 17 februarie 2025, 10:05
Absurdul acesta kafkian îmi pare a face parte dintr-un trecut atât de îndepărtat, încât ar putea fi chiar un obiect de studiu pentru paleontologie. Prin comparație cu absurdul pe care ni-l oferă prezentul, toate acele personaje și lumi strâmbe, deformate, lunatice, pe care mintea lui Kafka le-a născocit – sau le-a întâlnit – nu sunt astăzi nimic mai mult decât o serie de derapaje ușoare de la dulcea liniaritate a normalității.
Sunt doar 3 povestiri care m-au impresionat într-o anumită măsură, și mă refer aici la “Metamorfoza”, “Colonia penitenciară” și “Un artist al foamei”, dar am sentimentul că nici măcar pentru acestea nu aș fi avut răbdare dacă nu le-aș mai fi citit în urmă cu mulți ani și nu s-ar fi așezat în mintea mea cu acea greutate specifică pe care un text îl poate avea atunci când îl descoperi în adolescență. Celelalte povestiri sunt doar literatură antică, interesantă pesemne pentru acel grup restrâns de etologi care analizează partea pulsională a comportamentului uman din trecut.
În “Metamorfoza”, un om se transformă într-un gândac. Super tare. Doar că este vorba despre un singur om și un singur gândac. O viziune oarecum limitată, ținând cont de faptul că noi am evoluat între timp și am devenit un uriaș colectiv care lucrează industrial, reușind astfel să ne metamorfozăm și să devenim cu toții molii. Iar acum, dragă Kafka, află că ne petrecem cea mai mare parte din timp izbindu-ne cu capul iar și iar de un număr nesfârșit de becuri incandescente, reprezentate de ghișeele și de ușile închise ale administrațiilor la fel de fără număr. Absurdul din zilele noastre nu are sincope, este asemănător curselor de ștafetă, în momentul în care unul dintre artizanii absurdului absolut obosește chiar și pentru o fracțiune de secundă, apare imediat un confrate care preia ștafeta și aleargă în continuare cu maximă viteză, pentru ca răspândirea nebuniei în toate locurile în care trăiesc ființele umane să rămână în continuare în parametrii totalei eficiențe.
Kafka, om modest, normal și așezat la minte ce ai trăit într-o lume asemănătoare ție și dusă definitiv, cum de nu ai mai avut norocul să vezi și tu ce aripi frumoase au toate aceste molii?
