Bine de citit: „Hai pe Lună împreună”
Articol de razvanursuleanu, 5 februarie 2025, 09:27
Dragi copii, poate nu vă vine să credeți ce ispravă grozavă a reușit scriitorul Florin Bican… Să îl ia el din trecut de o aripioară pe pinguinul Apolodor, să-l roage pe Dan Ungureanu să-l coloreze și să-l aducă în zilele noastre… Deci așa ceva aproape că nici nu s-a mai pomenit!
…iar eu stau acum și mă întreb cum am putea oare să-i transformăm acest voluntariat literar al lui Florin Bican în sarcină de serviciu sau ceva asemănător, pentru a-l determina să culeagă din trecut și alte personaje extraordinare. Că doar nu sunt prea multe personaje, sunt doar câteva sute, acolo…
Măcar pe Chiț, un șoricel, cel mai mititel și pe Oac, o broscuță dintr-un lac, doi dintre bunii prieteni ai lui Nic Nobilescu, să-i aducă măcar pe ei… Și pe Ham, cățelul năzdrăvan, normal… Și pe Puf-Pufos, iepurașul curajos al lui Petre Ghelmez… Și pe toți ceilalți, bineînțeles, doar pe ei și atât…
…și pe unde umblau oare Florin Bican și Dan Ungureanu când ne spunea prin clasa a treia un profesor al cărui nume s-a pierdut că meteoriții sunt niște pietroaie mari care pică din când în când din cer? Probabil că Florin și Dan erau în drum spre Apolodor, doar că a durat ceva vreme până când l-au găsit și au venit cu el înapoi, pentru că între timp eu am crescut cam mare…
Eh, nu-i bai, niciodată nu e prea târziu să vină cineva și să explice atât de clar și pe înțelesul tuturor lucrurile. Să-i învețe atât de ușor pe copii de azi ce sunt de fapt acești meteoriți și că “Asteroizii sunt cei care / i-au generat prin sfărâmare, / venind din spațiu, de departe… / Vin dinspre Jupiter și Marte / și sunt așa… cum să le zici? / Niște planete foarte mici / ce umblă lela printre stele. / Când se ciocnesc, se nasc din ele / meteoriții și pornesc / să bântuie spațiul ceresc.”
Deci eu cred că aș fi ajuns un astronom renumit dacă Florin, Dan și Apolodor mi-ar fi predat ei când eram mic toate aceste lecții despre spațiu și despre corpurile cerești… Doar să fi alergat ei puțin mai repede cu cartea “Hai pe Lună împreună” și să mă găsească în banca aceea în care stăteam în clasa a treia, cea de lângă cuierul cu haine, pentru că acolo îmi plăcea mie să stau…
Asta e, n-a fost să fie, dar mă bucur foarte mult pentru voi, dragi copii, cei care faceți chiar acum primii pași pe fiecare drum important pe care îl veți urma. Iar pinguinul Apolodor este cu siguranță unul dintre prietenii care trebuie să vă însoțească, să nu uitați acest lucru pentru că este foarte important!
Așa că abia aștept să începeți să citiți “Hai pe Lună împreună”!
