VIDEO: Cum să… fim zen acasă, după o zi proastă la serviciu?

Articol de Vicentiu Andrei, 27 mai 2024, 08:38 / actualizat: 4 aprilie 2025, 14:21

Toată lumea știe că îți lași probleme de la serviciu la serviciu și pe cele de acasă, acasă, astfel încât lucrurile să nu interfereze.
Realitatea este mai mai diferită de atât, pentru că atunci când vorbim despre o încărcătură emoțională… poți să mai scapi de un anumit nivel de stres pe care l-ai resimțit doar dacă faci niște lucruri.
Fă ceva ce-ți place, ascultă o melodie… să te detașezi!
Pentru că altfel, oricât de mult ți-ai propune să ajungi acasă și să fii zen, e greu de pus în practică.

“Bun găsit la o nouă ediție ”Cum să…?” Sunt Flavia Voinea!
Amada Bălțățeanu, apelez la experiența ta de trainer și profiler și cunoscător în relația cu copiii și adulții pentru că filmăm această ediție la ora 18:00, după o zi în care și eu, și tu am avut parte de tot felul de experiențe, personal-profesionale, care mai de care mai agitate. Vom încheia această discuție și ne vom duce acasă și cred că vom fi așa… ca niște mici butoaie cu pulbere și o simplă scânteie din partea copilului ne poate provoca reacții exagerate.
Cum facem să nu avem aceste reacții peste o oră, când vom ajunge să ne vedem copiii?
Tu vei fi bine, că ești experimentată. Ce faci cu mine?

Amada Bălțățeanu: Eu zic că e la fel pentru toată lumea. În momentul în care ne gândim la asta, noi ne spunem că facem exact ce bine să facem și anume mergem acasă, stăm de vorbă cu ei, da?, vedem cum le-a fost ziua. Le povestim și noi cum a fost ziua noastră…

Flavia Voinea:… și vedem cutia de suc, da?, aruncată lângă calculator și s-a terminat!

Amada Bălțățeanu: Și apoi pot să-l întreb pe băiatul meu, ținând cont că plecăm în vacanță, dacă a reușit să-și termine lucrurile pe care le voia să le facă pentru școală, ca să fie liniștit în vacanță. La cum îl cunosc, o să-mi zică: păi, am timp să fac în vacanță! După ce mi-a promis că astăzi o să facă…
Cred că fiecare dintre noi se află, seara, în momentul în care te aștepți ca un lucru promis chiar să se întâmple. Dar seara te confrunți cu altceva – și anume lucrurile stau pe dos. Lucrurile sunt neatinse, sunt nefăcute, sunt acolo unde au fost de dimineață și te gândești ce o să faci? Sau… cum o să fie?

Flavia Voinea: Da, știu, nu trebuie să reacționez așa cum îmi vine în prima clipă.

Amada Bălțățeanu: Asta știm cu toții. Toată lumea știe că îți lași probleme de la serviciu la serviciu și pe cele de acasă, acasă, astfel încât lucrurile să nu interfereze. Realitatea este mai mai diferită de atât, pentru că atunci când vorbim despre o încărcătură emoțională… poți să mai scapi de un anumit nivel de stres pe care l-ai resimțit doar dacă faci niște lucruri. Faci ceva ce-ți place, asculți o melodie… să te detașezi! Pentru că altfel, oricât de mult ți-ai propune să ajungi acasă și să fii zen, e greu de pus în practică.
Cert este că, așa cum tu ai ajuns la acasă după o zi plină cu de toate, cu un grad de nervozitate mai ridicat… și ceilalți oameni din casă au avut parte de același lucru. Adesea uităm de asta. Poate nici pentru ei n-a fost cea mai ușoară zi, poate anumite lucruri din cele pe care și le-au propus n-au ieșit. Dacă vorbim despre copii…, lucrurile pot părea mici, dar sunt importante pentru ei. Și au avut o tristețe sau frustrare sau o nemulțumire și nici starea lor nu-i atât de bună… Și atunci ajungem acasă, descoperim ceva ce poate se întâmplă altfel decât am agreat împreună… Noi suntem într-o anumită limită, dar la fel sunt și ei. Foarte ușor, de aici, putem să ne potențăm unu pe celălalt, și să ne activăm, și să ajungem ca în scurt timp să avem o discuție în contradictoriu, să putem să vorbim mai tare, cu volumul mai ridicat, cuvintele sunt mult mai mult în zona de critică sau judecată…
Și atunci întrebarea este: ce faci concret? Pentru că despre asta e vorba. Ce faci concret?
Pentru că noi trebuie să știm, ca adulți, că în momentul în care se întâmplă o dată o astfel de situație, nu e neapărat un capăt de țară! S-a întâmplat, sunt excepții, le trăim cu toții, dar dacă treaba asta se întâmplă în mod constant, se creează un obicei, obicei pe care îl menținem și care, pentru copil, arată că atunci când vii acasă, în loc să fie o seară liniștită, mâncăm împreună, povestim, vedem un film… noi strigăm.
El creează în mintea lui o credință, care apoi va fi o convingere și apoi va fi o valoare că asta se întâmplă seara. Apare un tipar. Pentru că ei sunt mici, dar vor avea propriile lor relații și la un moment dat vor avea propriile lor familii.
Modul în care ei cresc și modul în care sunt alimentați zi de zi de către noi este modul pe care ei îl preiau și îl încarcă în programul lor și-l duc mai departe. Atunci, văzând care poate să fie miza pe termen lung în viața de cuplu sau viața de familie, ne putem întreba: aducem lucrurile astea ca să-i îngreunăm lui ceea ce va fi? Sau căutăm să schimbăm ceva cât să-i creăm un alt model?
Și ajungem din nou la o discuție pe care am mai avut-o vizavi de autocontrol. Autocontrol înseamnă într-adevăr, foarte simplu spus, să gândești înainte de a face un lucru, să vezi opțiuni și să alegi opțiunea care te aduce cel mai aproape de obiectivul tău. Asta ar fi definiția cea mai simplă. Dacă obiectivul tău este să să-i oferi o educație frumoasă, un model frumos, tu trebuie să știi că ceea ce faci tu în fiecare clipă este, de fapt, pentru el o formă de a-și consolida un comportament. Ce vreau eu să consolidez la copilul meu? Poate răbdarea, poate capacitatea de a asculta, deschiderea pe care s-o aibă către ce se întâmplă în jurul lui. A ști să-și gestioneze niște trăiri așa cum le-a avut în ziua respectivă, fără să le descarce pe oamenii din jur care n-au nicio vină, practic, pentru ce s-a întâmplat… Ca să fac treaba asta trebuie să fiu eu capabil să fac treaba asta.
Și atunci, din poziția de părinte, poate că nu e rău, ca timpul pe care îl avem între momentul când plecăm de la serviciu până ajungem acasă, drumul în mașină care de multe ori la ora asta e destul de lung… să vedem ce am putea să facem concret.
Pe mine mă ajută să ascult muzica, mă ajută să vorbesc la telefon cu oamenii dragi din viața mea, dar nu despre lucruri care mi s-au întâmplat mie astăzi, ci despre alte lucruri. Să să te detașezi de ce s-a întâmplat cu tine, și în timpul tău, și în ziua ta.
Și dacă ai în minte toate lucrurile asta…
Întotdeauna mintea noastră funcționează în forma asta: îi pui o întrebare și ea generează minim un răspuns și dă niște idei, trebuie să fie doar dornic să le asculți. Să le asculți și să le aplici, să faci ceva.
Flavia Voinea: Comportament proactiv!
Amada Bălțățeanu: Da, comportament proactiv. Da, da, să gândim înainte de a face niște lucruri ca să ne diferențiem de tot ce înseamnă reactiv. Adică stimul – reacție. Copilul nostru fiind mai mic, el nu are mecanismele astea de a înțelege un proces. El s-ar putea să fie nervos. El ar putea să vină direct și să te certe pe tine, Flavia, că n-ai făcut ceva din ce ai spus că faci sau că nu ești cu zâmbetul pe buze să faci astăzi cartofi prăjiți.
E momentul în care vorbim despre a trage aer în piept și a ne întreba ce vrem noi de fapt. Unii oameni zic să ajung repede acasă. Eu aș zice peste ”repede” să mai adăugăm 15minute. 15 minute în care să faci ceva, de un soi de calmare, un soi de detașare. Un soi de a folosi timpul pentru ceva care să-mi mute mie preocupările într-o altă zonă de preocupări, dar mai plăcute.

Flavia Voinea: Asta mi se pare o idee foarte, foarte bună! Și ușor de preluat. Încearcă să pui un pic de timp, un pic de timp între momentul ăsta în care tu ești încărcat și nu îți e foarte bine și întâlnirea cu persoanele asupra cărora există riscul să te descarci.

Amada Bălțățeanu: Corect.

Flavia Voinea: Cred că ar ajuta mult. Uite o idee care răspunde clar la întrebarea ”Cum să…?”.

Amada Bălțățeanu: Și apoi, vezi: funcționează? O mai mențin. Nu funcționează? Mă gândesc la altceva. Și testăm. Nu știu dacă există vreo rețetă magică. Nu există reușită 100%.

Flavia Voinea: Știi despre ce vreau să discutăm în episoadele următoare de la ”Cum să…?” Aș vrea să vorbim despre diferența dintre feedback și critică. Asta mi se pare foarte important. Și noi, radio, lucrăm mult cu feedback și începem prin a explica diferența dintre asta și critică. Și mai ceva ce este esențial în comunicare. Eu am învățat-o profesional întâi, dar îmi dau seama că în relațiile inter-umane este de asemenea foarte important: diferența dintre a auzi și a asculta.
Pentru că sunt niște diferențe care care fac diferența .
Sunt niște concepte diferite care schimbă foarte mult modul în care oamenii interacționează, modul în care oamenii relaționează și uneori își schimbă și relația dintre un părinte și copilul, copiii săi.

Amada Bălțățeanu: O să continuăm pe asta cu feedback-ul. Cred că primul lucru care îmi vine în minte este că oamenii întotdeauna spun fie ce apreciază, fie ce ce nu apreciază. Cel mai fain model este ăsta în care îi spui unui om într-adevăr ce poate să piardă când nu face bine. Și, mai important de atât, este cum se face corect și ce câștigă când se face corect. Și…

Flavia Voinea: Stop, stop! Ca să continuăm într-un episod viitor din ”Cum să…?”
Mulțumim frumos, suntem Flavia Voinea și Amada Bălțățeanu. Ne reauzim la o nouă ediție de ”Cum să…?”.“