Bine de citit: Nicăieri

Articol de razvanursuleanu, 20 mai 2024, 10:15

Pentru multe dintre textele lui Neil Gaiman acest „Nicăieri” înseamnă de fapt pretutindeni. Peste tot, deasupra, dedesubt și în jurul nostru, dar suficient de bine ascuns încât să nu vedem.

Nu sunt foarte convins că Gaiman mai poate scrie un roman la fel de bun precum „Zei americani” dar în aceeași măsură nici nu cred că ar avea sens să încerce să facă acest lucru. „Zei americani” este o lucrare magnifică și orice alt roman de-al său, ce are ca temă „lumea nevăzută de lângă noi”, chiar dacă poate fi considerat doar o extensie, este pentru mine mai mult decât binevenit.

După ce am încheiat lectura am fost curios să citesc o serie de recenzii despre „Nicăieri”, ceea ce nu s-a dovedit a fi o decizie înțeleaptă, pentru că în multe dintre aceste recenzii ideea de „orașul Londra dintr-un univers alternativ” este din abundență vehiculată.

Sursa foto: Razvan Ursuleanu

Este adevărat, recenzenții de romane SF sau fantasy adoră să folosească expresia „univers alternativ” cât mai des cu putință, doar că în „Nicăieri” nu există așa ceva. Și acest lucru nu reprezintă o caracteristică doar a acestui roman, pentru că în majoritatea lucrărilor lui Gaiman, lumile imaginate de el nu sunt alternative, ci conexe. Ființele sale fantastice, mitologice sau nu, se află lângă noi, ne studiază cu mare atenție sau ne ignoră cu desăvârșire, dar universul pe care îl populează este același cu al nostru.

Cititorilor care nu au avut încă bucuria de a se întâlni cu un roman scris de Neil Gaiman, le voi recomanda să citească „Oceanul de la capătul aleii”, „Anansi Boys”, „Nicăieri”, „Pulbere de stele” sau oricare alt text de-al său în orice ordine doresc, și de abia la sfârșitul acestor lecturi să deschidă „Zei americani” și să descopere ce se află înăuntrul coperților pentru că, în cazul lui Gaiman, dacă se începe cu uvertura, s-ar putea ca restul concertului său literar să nu mai pară a avea la fel de multă forță…

În cazul meu, „Zei americani” a fost primul roman scris de Gaiman pe care l-am citit și nu cred că am făcut bine dar, așa cum am spus mai devreme, chiar și cu „ariile” aranjate într-o ordine greșită, pot afirma că sunt foarte mulțumit de întregul spectacol.