Bine de citit: Ora de baie a lui Bufnițel
Articol de razvanursuleanu, 7 martie 2024, 10:18
Dragi copii.
Această carte trebuie citită cu mare precauție, pentru că nu tot ce face Bufnițel reprezintă neapărat un model pe care ar fi bine să-l urmați. În cazul în care nu știți, trebuie să aflați chiar acum că puii de bufniță sunt ușor diferiți față de puii de om, iar părerea lor despre operațiunea de a face baie nu trebuie să vă influențeze în mod negativ atunci când vă apropiați de cadă sau de duș.
În primul rând va trebui să ținem cont de faptul că Bufnițel are pene, iar voi nu aveți, din câte știu eu. Chiar dacă nu recunoaște, Bufnițel nu vrea să facă baie și din cauza faptului că penele lui se usucă foarte greu și mai mult durează uscatul penelor cu foehn-ul decât baia propriu-zisă (foehn-ul este acel aparat în formă de pistol care are rol de uscător electric pentru păr și pe care îl folosește foarte des mama după ce îl scoate de unde l-a ascuns).
În al doilea rând Bufnițel are ochii foarte mari, mult mai mari decât îi aveți voi, așa că lui chiar îi este greu să țină ochii închiși atunci când este plin de clăbuci pe cap. Voi nu aveți cum să chiuliți de la făcutul băii folosind acest motiv, și chiar dacă ați avea ochii la fel de mari ca ai lui Bufnițel, atunci tot ce ar trebui să faceți ar fi să vă acoperiți ochii cu mâinile, bine? Având aripi în loc de mâini, Bufnițel nu poate să facă chestia asta, iar dacă încearcă totuși să-și acopere ochii cu aripile, i se umplu de clăbuci și ochii, și aripile, și pe urmă mama lui iar trebuie să scoată foehn-ul de pe unde l-a ascuns ca să-l usuce pe Bufnițel, pentru că la el prosopul nu prea are efect, trebuie neapărat foehn.
Iar acum, că deja știți toate aceste lucruri atât de importante despre situațiile prin care este nevoit să treacă Bufnițel, cred că n-ar fi rău să citiți cartea “Ora de baie a lui Bufnițel”, în care veți descoperi cu mare bucurie (eh…) o mulțime de motive pentru care este bine să faceți baie ori de câte ori este necesar (iar necesar este atunci când spune tata, sau atunci când spune mama, după ce se întoarce din locul în care tot ascunde foehn-ul ăla enervant).
