VIDEO: Rezervoarele biodiversității, spațiile unde natura întâlnește orașul!
Articol de Monica Liche, 27 martie 2023, 17:09
Pădurea Băneasa, zona din spatele Lacului Morii, o porțiune din malul Lacului Dobroești, o porțiune din Valea Saulei, precum și o porțiune din Peninsula Tei, de lângă Romsilva sunt 5 „insule de biodiversitate” sau rezervoare de biodiversitate identificate de Asociația Parcul Natural Văcărești. Cum pot fi puse în valoare aflăm #In Comunitate de la Victor Marin, coordonator de comunicare la Asociația Parcul Natural Văcărești.
După lupta pentru salvarea Parcului Natural Văcărești și transformarea acestuia într-o oază în care copacii, florile de câmp, păsările, fluturii si animalele sălbatice te fac să uiți, pentru o vreme, de peisajul urban bucureștean, Asociația Parcul Natural Văcărești a mai identificat alte 5 teritorii în care natura pare să câștige lupta cu urbanizarea.
„Cel mai cunoscut este pădurea Băneasa, e cel mai important spațiu verde al Bucureștiului, o comoară verde sau un plămân verde. Partea bună e că, este deja, așa cum spuneam, cam cel mai cunoscut și oamenii deja merg acolo la plimbare, deja există un traseu al biodiversității făcut de Asociația PARCUL NATURAL Văcărești, în parteneriat cu Romsilva. Există un traseu cu 7 panouri despre speciile de arbori, de păsări, de mamifere, de amfibieni din parc. Vorbim despre Dâmbovița, dar la intrarea în Lacul Morii. După ieșirea din Lacul Morii, Dâmbovița, îmi pare rău să o spun, e un dezastru ecologic. Vorbim de un râu încasetat, care nu prea are cine știe ce viață, dar la intrarea în Lacul Morii formează o zonă asemănătoare, să spunem, Parcului Natural Văcărești.
Următoarele 3 sunt cumva foarte apropiate, sunt cumva zone adiacente Salbei de Lacuri formate de râul Colentina, un râu care face tot felul de meandre, se lățește, se îngustează. Este, totuși, un traseu cât de cât natural pentru un râu. Din acest motiv, în zona aia, biodiversitatea este remarcabilă.”
Pentru a putea fi protejate și dezvoltate, aceste „insule ale biodiversității” ar trebui să fie identificate ca arii protejate. Mai înainte ca acest lucru să se întâmple, raportarea noastră la aceste spații este vitală, și totul pleacă de la educație. „Contează cum te porți cu zona respectivă, nu cum o numești.”, ne-a spus Victor Marin, coordonator de comunicare la Asociația Parcul Natural Văcărești.
„Degeaba numim oricare din zonele astea parc natural, național sau zone protejate, cât timp oamenilor nu le pasă și aruncă gunoaie pe jos, fac focul și așa mai departe. Pentru că, până la urmă, nu acesta contează, ci comportamentul oamenilor față de acel spațiu. Contează cum te porți cu zona respectivă, nu cum o numești. Educația rămâne singurul răspuns. Punem semințele astăzi, va dura cât va dura și, concomitent cu educația, da, și niște amenzi, care să susțină ideea, să te facă să te gândești că mai bine respecți ce ai învățat în școală și în familie.”
Implementarea unui astfel de proiect are nevoie de timp, dar și de recunoaștere la nivelul întregii comunități. Deschiderea autorităților și sprijinul acestora sunt, de asemenea, esențiale pentru reușită. Apoi, după o amenajare minimalistă, ce va include panouri cu informații legate de locul respectiv, poteci de acces și trasee pentru plimbări, aceste locuri pot fi vizitate de public și se pot organiza și tururi ghidate sau activități pentru copii.
„În cadrul proiectului nostru, Rețeaua pentru Natură Urbană, noi am militat pentru introducerea în lege a unei categorii care se numește Arie Naturală Urbană. Proiectul a fost depus în Parlament în urmă cu 2 ani. Ne rugăm ca până la sfârșitul anului să existe și această categorie în legislația românească, și atunci o să fie mult mai ușor pentru primării să protejeze zonele respective.
Dacă vrem să ne bucurăm de zonele respective, chestia asta se poate face mult mai devreme, așa cum spuneam, nu ai nevoie, de fapt, de o lege ca să te bucuri de natură și ca o comunitate locală să respecte și să aprecieze natura din preajma ei, respectiv Pajiștea Petricani ar putea fi dată în folosință, ar putea fi vizitată și oamenii s-ar putea bucura de ea în câteva luni.
Intervențiile într-o astfel de zonă sunt minimale. E unul dintre motivele pentru care sperăm ca primăriile să fie bucuroase că vor avea la dispoziție această categorie legislativă. Costurile de înființare nu sunt foarte mari, pentru că nu ai de turnat asfalt, nu ai pus stâlpi de lumină, sunt de făcut,mai degrabă, poteci, de pus niște panouri cu informații despre speciile din zonă și, sigur, de organizat activități cu oamenii de acolo, tururi ghidate, diferite activități pentru copii și nu numai”, a precizat Victor Marin, de la Asociația Parcul Natural Văcărești.
În marile orașe europene există, așa numitele, coridoare verzi. Aceste structuri variate de vegetație leagă reciproc zonele principale de biodiversitate și permit mișcarea și migrarea viețuitoarelor între ele. În București se urmărește același lucru.
„Asta încercăm să facem. Vineri a avut loc o plantare pe digul exterior al Parcului Natural Văcărești. Pe partea exterioară a acelui dig am plantat alți 500 de puieți, în ultimii 3 ani, cred că am ajuns pe la 8000. Încercăm să conectăm Parcul Natural Văcărești la Dâmbovița și, mai departe, la celelalte zone. Avem Dâmbovița care, așa cum e, încasetată, trece totuși prin mijlocul orașului. Mai avem Colentina în nord. Cumva între ele se poate tăia un coridor verde, care să le permită speciilor să circule dintr-o zonă în alta, pentru că Parcul Natural Văcărești, au spus-o și alții înaintea mea, da, e un ecosistem foarte interesant, foarte frumos, dar e totuși o suprafață mică, undeva la 180 de hectare.”
Află aici și alte amănunte legate de proiectele Asociației Parcul Național Văcărești și despre rezervoarele de biodiversitate ale Bucureștiului.
