Tărâmul inocenței – o carte fără personaje negative și pozitive, doar umane

Articol de cristina.toma, 30 septembrie 2022, 16:36

Dacă vă plac investigatiile dar si romanele care ies din tipar atunci ”Tărâmul inocenței” scris de Simona Ferrante și apărut în traducere românească la editura Național este lectura potrivită pentru dumneavoastră.

Cartea se deschide cu pregătirile unei familii-Bruno și Clara Morel – pentru a merge la un film pentru copii la un cinematograf, amenajat într-un vechi castel transformat de foștii proprietari într-un loc de distractie pentru familii. Ce-i drept în ultima vreme domnul Morel, un tânăr avocat aflat in plină ascensiune se dedicase mai mult carierei si petrecuse mai mult timp la birou decât cu soția și fetița. Ce-i drept strădaniile sale dăduseră roade și Bruno tocmai își achiziționase o mașină nouă și scumpă. Soția lui, Clara, renunțase sau, mai bine zis își amânase cumva o carieră de pictoriță pentru a se dedica familiei. Și nu regreta deoarece Rebbeca fiica lor de 5 ani îi umplea viața de bucurie. Și nu părea doar o copie în miniatură a mamei ci între ele se stabilise și o oarecare complicitate. Ajunși la parcul de distracții Clara si Rebbeca au coborât din mașină în timp ce Bruno urma să caute un loc de parcare mai bun.

Însă Rebecca dorește să se ducă în curtea vechiului castel unde se jucau mai mulți copii. Iar de aici dispare. Părintii o caută disperați, o caută și personalul cinematografului și parcului dar fetita parcă se evaporase. Poliția este alertată iar cazul este preluat de un tânăr polițist Robert Logan. Acestuia i se pare o ușoară diferență între starea sufletească a părinților : mama era neliniștită și pierdută iar, tatăl deși afectat de cele întâmple, era destul de calm dată fiind situația. Era în acelși timp straniu deoarece soții Morel nu aveau dușmani și toți îi vedeau ca pe o familie model.

Nimeni nu știa că doamna Morel, născută în Franța și care si-ar fi dorit să devină într-o zi o artistă de renume, a renunțat cumva la o carieră promițătoare pentru a-si urma soțul într—un oraș mai mic dar unde acesta primise o ofertă de servici, mai mult decât generoasa. Și cine bănuia că Bruno purta cu el un sentiment de vinovătie în urma unei aventuri de o noapte pe care o regreta și acum și se temea că odată ce va ieși la suprafață ar putea să îi distrugă căsnicia? Și, mai ales cine ar răpi si de ce o fetiță de 5 ani?

Însă totul are legătură cu un mare proiect imobiliar care promite să ”curețe” și să transforme locurile rău famate ale orașului dar, pune în pericol și posibilitățile unei tinere mame singure să își crească fetița frumos și cu demnitate. Iar senatorul care se luptă pentru acest proiect și pare să nu dea înapoi pentru nimic în lume a fost pe vremuri clientul fidel al unui stabiliment, nu prea ortodox care se găsea în acea zonă.

În cartea Simonei Ferrante fiecare personaj are calitățile dar si greselile, motivațiile si regretele sale. Nu găsim personaje rele și bune ci doar pline de umanitate. Fiecare dorește într-un fel sau altul să repare greșeli ale trecutului și să iasă la un liman numai de el sau de ea stiut.

Pentru a crea aceste personaje autoarea a stat de vorbă cu oameni dintre cele mai diferite medii sociale, cu dramele lor si, mai ales a încercat să le înțeleagă.

Unde este găsită Rebecca, fiica sotilor Morel, cine a răpit-o și mai ales, cine a avut grijă de ea rămâne să aflați singuri. Oricum deznodământul este unul neațteptat. Se pot spune multe despre romanul ”Tărâmul Inocenței” dar eu nu vă mai spun decât că nu veți mai lăsa cartea din mână până când nu veți întoarce și ultima pagină.