Bine de citit: Pescarul de pe marea interioară

Articol de razvanursuleanu, 19 aprilie 2022, 09:31

Ursula K. Le Guin scrie foarte bine și proză scurtă. Până să descopăr acest volum de povestiri citisem doar romane scrise de ea, și cumva rămăsesem cu ideea stupidă că doar asta scrie. De fapt eram atât de convins de acest lucru, încât am crezut că “Primul contact cu gorgonizii” este titlul capitolului întâi…

Despre autoare? Din partea mea nimic nou, aceleași lucruri pe care le scriu sau le spun de fiecare dată când vine vorba despre această distinsă doamnă. Scriitoare excepțională, creatoare de lumi strălucitoare și unice, maestră a genurilor SF și fantasy.

Pentru cine nu a citit niciodată o lucrare a Ursulei K. le Guin, sfatul meu ar fi să înceapă cu acest volum, pentru că la finalul acestuia interesul cititorului pentru alte lucrări ale autoarei va fi de la sine înțeles…

Și acum, ca de obicei, câteva rânduri despre fiecare povestire în parte.

Primul contact cu gorgonizii

Personaj masculin – Jerry. Prost, arogant, violent, isteric. Personaj feminin – Annie. Calmă, modestă, educată. Personaje extraterestre – gorgonizii. Cărora nu le plac prostia, aroganța, violența și isteria.

Somnul lui Newton

Frază cheie a povestirii – “Lipsa halucinațiilor este considerată un principiu după care cineva poate judeca percepțiile unei persoane drept halucinații”. Firește, principiul se destramă în situația în care există doar o singură persoană care nu suferă de halucinații…

Ascensiunea pe fațada nordică

O echipă de alpiniști care trece prin teribile aventuri în încercarea de a atinge vârful. Este adevărat, escalada se defășoară pe fațada nordică a unei clădiri și nu a

unui munte, dar ce rost ar avea pentru cititor să rămână blocat în amănunte lipsite de importanță… Un text mai curând straniu decât excentric.

Piatra care a schimbat lucrurile

Regăsim modelul din romanul “Ochiul bâtlanului”, comunitatea persecutoare și cea prigonită, doar că de această dată autoarea echilibrează balanța puterii folosindu-se de o idee admirabilă, și anume înțelegerea de către cei asupriți a “limbajului” îmbinării culorilor dintre felurite pietre, banale sau prețioase.

Kerastionul

Probabil că Ursula K. Le Guin ar fi putut să scrie cu succes și scenarii pentru serialul polițist “Columbo”, acolo unde de multe ori cheia rezolvării misterului apărea în ultimele secvențe ale unui episod. Țin minte că detectivul Columbo părea mereu că este depășit de situație, apoi se îndrepta spre ușă, aparent înfrânt, după care se întorcea și spunea că mai există un ultim amănunt legat de caz. Și bineînțeles că acel amănunt reprezenta rezolvarea cazului. La fel și în această povestire, în care ultimele rânduri ne lămuresc de ce kerastionul, instrumentul muzical ce nu scoate sunete, are totuși o semnificație extraordinar de importantă.

Povestea shobilor

Ultimele trei povestiri din această antologie fac parte din ciclul Hainish, căruia scriitoarea i-a dedicat zeci de romane și povestiri scurte. Personajele din “Povestea shobilor” sunt lipsite de importanță în contextul general al ciclului Hainish, ele fiind folosite doar ca un suport pentru argumentația referitoare la ansiblu și la teoria churten (pentru cei care au lecturat ceva – orice – din ciclul Hainish nu este necesară nicio explicație, iar pentru cei ce nu au citit, orice explicație, chiar și succintă, s-ar întinde pe zeci de pagini, așa că mai bine ar citi textele).

Dansând spre Ganam

Continuarea povestirii anterioare – împreună cu explicații suplimentare despre modalitățile sigure de transport pe distanțe cosmice, fără interval de timp (churten theory, of course…)

O altă poveste sau pescarul de pe marea interioară

Una dintre cele mai strălucitoare bijuterii pe care autoarea le-a oferit-o cititorilor de-a lungul timpului, lucrare excepțională, ce pe bună dreptate dă titlul acestui volum. Și cred că ar fi de prisos orice alt comentariu referitor la “O altă poveste sau pescarul de pe marea interioară”.