Bine de citit: „Copiii minții”

Articol de razvanursuleanu, 29 iulie 2021, 16:21

Presupun că fiecare cititor al trilogiei lui Ender se aștepta ca în al patrulea volum Orson Scott Card să își încheie epopeea și să-și omoare personajul principal, dar sunt sigur că nu aceasta era dorința generală. E adevărat, autorul îi încheie viața lui Ender într-un cadru festiv, cu speech-uri, ritualuri, rememorări și mii de planete unde bătrânul cu suflet de copil este jelit, dar această despărțire fastuoasă nu alungă gustul amar cu care rămâne cititorul.

Dacă aș expune o părere strict pragmatică, fără a ține cont de valoarea literară a cărții, „Copiii minții” ar fi doar un roman concluziv, un update final al unei povești care se întinde pe o durată de trei milenii.

Și nu neg că este tentant să privesc lucrurile doar din această perspectivă, dar asta ar însemna doar o palmă morală dată unui autor care, ca un egoist ce e, s-a gândit să pună definitiv dosarul Ender la arhivă, terminând astfel existența unui personaj îndrăgit de milioane de oameni, printre care mă număr și eu.

Nu ar fi însă corect să procedez așa, pentru că romanul e foarte bun, o lucrare de excepție aparținând unui artist al formei literare. Pe care Orson Scott Card n-ar fi fost rău să nu o prezinte cititorilor și să o păstreze doar pentru el…

Dar, dacă tot a scos la vânzare cartea și eu am acceptat să o cumpăr și să o citesc – că doar nu m-a obligat nimeni – atunci răspunsul meu galant și just este acela de a felicita autorul pentru reușita literară.