Ana Munteanu (Pictor și Sand artist): ”Cel mai mare dezastru pentru un pictor este ca spectatorul să treacă și să nu îi observe lucrările”
Articol de , 7 iulie 2020, 10:50
Pictor și Sand Artist, cu titlul de ”Masters of arts”, cu opere vândute în colecții private din SUA până în Europa, Ana Munteanu a povestit în matinalul #BeFm #DeDimineata despre arta desenelor în nisip și secretele din spatele realizării tablourilor. Opere din studioul ei s-au văzut live pe Facebook-ul București Fm via Skype.
”Pictura a fost ocupația mea principală. Am făcut și Masterat și am făcut picturi în ulei iar cu timpul am tot încercat tehnici diferite. Și am descoperit tehnica desenului cu nisip. Am văzut multe video-uri. Un profesor foarte drag mie m-a rugat să fac scenografie în tehnica desenului în nisip. A fost dificil, dar mi-a devenit foarte dragă”, explică Ana Munteanu.
Despre nisipul folosit, artista spune: ”Este un nisip cu o frecație extrem de mică pe care îl mărunțesc eu și îl mai și colorez. Masa este proiectată de mine. Nu cred că există o formulă anumită în care să zici că așa se face sau altfel. Cred că e o tehnică ce se face individual. Foarte curând va exista și posibilitatea să păstrăm această capture, adică nisipul să fie păstrat în forma în care a fost pus pe sticlă. Va fi posibil în curând, deși este foarte complicat.”
Ana Munteanu spune că are picturi în colecții particulare. ”E vorba de oameni care vor să investească în artiști tineri și care găsesc plăcerea de a avea tablouri în casă. Eu fac picturi inspirate din suprarealism. Ideea despre colecționari este că ei preferă să vadă o filosofie în spatele unui tablou.”
Ca și profesor, recunoaște că în urmă cu ceva timp a vrut să facă o serie de cursuri introductive despre Sand Art. ”Am vrut să fie mai mult o relaxare, o joacă în nisip. Însă, a fost lansat la un moment mai nepotrivit. E complicat să explici oamenilor că la bază stă desenul. Dacă nu poți desena pe hârtie, nu o poți face în nisip.”
Artista mai punctează: ”Nu aș putea vreodată să critic un tablou atât timp cât nu mă simt capabilă să fac acel lucru la fel de bine sau poate chiar mai bine. S-a întâmplat să fiu criticată. Însă, această critică a fost constructivă. Eu consider că cel mai mare dezastru pentru un pictor este ca spectatorul să treacă și să nu îi observe lucrările. Orice fel de emoție este generată, înseamnă că ți-a văzut lucrarea. Înțeleg că l-a mișcat ceva iar pentru mine este un compliment în sine, chiar și dacă mă înjură.”
