VIDEO: În țara lui „bătaia e ruptă din rai!”
Articol de dianamatei, 24 iunie 2020, 16:42
Când ne gândim la acasă ne imaginăm un loc unde ne simțim în siguranță.
Acolo primim căldură și, ideal, iubire. Asta face violența în familie să fie atât de greu de înțeles, de recunoscut și de pedepsit.
Nu e doar despre lovituri și bătăi și nu se întâmplă doar celor care nu sunt educați, care suferă de sărăcie sau sunt dependenți de alcool. E și despre abuz emoțional, despre controlul pe care adesea bărbații îl vor asupra femeilor, despre cum am învățat să ne stabilim rolurile într-un cuplu: femeia subordonată, bărbatul decident.
Violenta este si online si offline, iar internetul nu are statistici.
„Din păcate cu privire la violența cibernetică nu există statistici. Legea a fost introdusă în urmă cu 2 săptămâni. Noi am obesrvat că oamenii au văzut în jurul lor lucruri pe care nu le-au mai acceptat. Celebrul caz cu vlogger-ul Alexandru Bălan – copile care ar trebui violate că se îmbracă într-un anumit fel. Martorii sunt complici la agresiune. Când postezi mai departe un mesaj de acest fel ețti complice la acțiune”, explică Andreea Rusu de la Centrul Filia.
„În România, femeia nu are protecție, deși merge la poliție, deși are ordin de restricție. Ce s-a făcut cu polițiștii de la Mehedinți. Nu aveam instrumenete de verificare a modului în care autoritățile intervin în astfel de cazuri. Statul este vonovat că nu reușește să asigure protecție victimelor. Nu există anchete interne. Iar singurul centru de urgență pentru violențe a fost închis la București. Ar trebui adoptată legea brățărilor electronice”, precizează Andreea.
Sigur, problema violenței nu este tipică României. Se întâmplă peste tot. Numai că, în alte țări, sistemele de protecție a victimelor funcționează mai eficient, raportările abuzurilor sunt mai multe. În România anului 2020, există în continuare subiecte tabu: educația sexuală în școli, identitatea de gen și bătaia în familie. Iar vina, probabil, este a tuturor.
„În România nu există o cultură civica pro activă. Este vorba despre faptul că pe anumite subiecte se iese pnctual și pentru că nu se discută, deci este vorba despre educație. Violența în familie începe rareori cu violența fizică: începe cu o înjurătură și continuă cu izolarea victimei”, povestește Andreea.
Din păcate „năravul din fire n-are lecuire”. După prima palmă, urmează a doua, a treia, chiar dacă…
„După violență se intră în luna de miere. Când agresorul își cere iertare. Iar victima se întoarce. Ar trebui să se plece din relație sau să-și păstreze un bagaj cu care să fugă dacă se întâmplă ceva foarte grav. Un copil care trăiește într-un astfel de mediu ajunge ori agresor, ori victimă. Iar femeile trebuie să plece din astfel de relații pentru binele copiilor. Și să rămână în legătură cu familia și prietenii. Și să se informeze și să ceară ajutor”, recomandă militantul pentru dreptul femeilor.
Ei sunt oamenii de lângă noi, cu care s-ar putea să interacționăm cândva. Iar ei trebuie demascați. Și pași s-au făcut. Mici!
„75% dintre cazuri rămân neraportate. Acum un an și jumătate s-a introdus ordinul de protecție provizorie. Dacă polițistul consideră că situația este gravă, va emite pe loc un astfel de ordin. Sunt 5 zile în care victima poate merge la autorități și să obțină un ordin permanent”, explică Andreea.
În România, 30% dintre femei spun că au fost afectate de violență fizică sau sexuală la un moment dat în viață. În 2018, aproape 18.000 de femei au fost lovite. În familie. 48 au murit. Iar acestea sunt doar cifrele din cazurile raportate la poliție. și, mai trist, „suntem pe ultimul loc ăn U.E la egalitatea de gen.”
Despre violența asupra femeilor am discutat, astăzi, În Comunitate, cu Andreea Rusu de la Centrul Filia.
