Clara Mărgineanu a pierdut pariul cu viața

Articol de Maria Gheorghiu, 27 aprilie 2020, 08:32

• publicarea a 10 volume de poezie
• numeroase premii pentru jurnalism cultural.
• Volumul de debut: ,,Actul Întâi sau Cupa cu Iluzii”, 1995
• volume de versuri publicate: ,,Sărmanele Duminici”, 1996; ,,Pariu pe prietenie”, 1997; ,,Iubirea pe furate”, 1998; ,,Uşi zidite în alt destin”, 2000; ,,Prizonierul libertăţii”, 2001; ,,Dans cu pumnalul în inimă”, 2002; ,,Fata de asfalt”, 2006;,,Femeia albastră”, 2008; ,,Măştile Cleopardei”, 2010; ,,Măştile Cleopardei”, ediţie adăugită, 2012; ,,Blue Woman” /ediţie bilingvă, 2015; ,,Sărutul femeii poem”, 2015
• volume de interviuri, eseuri, publicistică: ,,Poveşti, semnificaţii, armonii”, 2013; ,,Destine cu har”, 2015
• a publicat articole, reportaje şi interviuri, în presa centrală şi publicaţiile culturale din ţară, între care: Revista Teatrul Azi, Luceafărul, Flacăra, Jurnalul Naţional, Cafeneaua literară (Piteşti), Convorbiri literare (Iaşi), Dunărea de Jos (Galaţi)

Acestea ar fi pe scurt o parte din coordonatele poetei, scriitoarei și jurnalistei Clara Mărgineanu.

Dincolo de toate aceste date biografice, rămane ființa de lumină, omul extrem de sensibil dar și foarte puternic, femeia albastră frumoasă și tristă , mereu în căutarea nestematelor din oameni. Rămane prietena mea, alături de care în urmă cu 25 de ani porneam să cucerim  lumea cu muzica și poezia. Rămane ”Femeia-poem” care aduna în jurul ei ca un magnet oameni dornici să o asculte vorbind despre cei pe care-i prețuia sau recitand din versurile scrise în nopțile de nesomn cu sangele ei.
Da, Clara știa să valorizeze fiecare om pe care îl întalnea,. Rezona greu cu cei insensibili, incapabili să vadă frumosul. Cred că locul ei ar fi fost mai potrivit într-o altă epocă, într-un timp în care femeile purtand rochii lungi dantelate și pălării îcu boruri largi își puteau permite să viseze în voie, la umbra marilor iubiri pătimașe. Poate de aceea i-a plăcut mai mult să trăiască în poezie, între cărțile pe care le-a citit sau le-a scris și doar alături de prietenii pe care-i simțea că aveau aceeași vibrație.
Foarte serioasă, riguroasă în meseria de reporter la TVR Cultural, își punea amprenta cu sensibilitate în tot ce semna ; poezie, publicistică, reportaj, eseu. etc.
Într-o societate puternic tabloidizată, să faci jurnalism cultural, să vorbești despre oamenii cu har și să crezi că faci rating e aproape un act de curaj. Și totuși, Clara Mărgineanu a făcut timp de 17 ani lucrul acesta la postul public de televiziune.

A schimbat între timp microfonul reporterului și al realizatorului TV, pe tastatura jurnalistului online.

În tot acest timp însă a scris cu har, despre ”Destine cu har”. Lumea ei s-a împărțit mereu între durerile lumii sublimate în poezie și oamenii cu har despre care povestea, ambele ipostaze având ca instrument de lucru, cuvântul.
Mi-e greu să vorbesc la trecut despre Clara, de care mă leagă o prietenie îndelungată. Pot doar să-i mulțumesc, tărziu pentru darul poeziilor traspuse în cantecele noastre (”Zadarnicul de ce”, ”Singurătăți în noaptea de Crăciun” sau Femeia-Lavandă”).
A fost invitata mea de nenumărate ori la microfonul emisiunilor realizate la BucureștiFM, ultima fiind prilejuită de lansarea ediței bilingve a cărții ei de poezii ”Femeia albastră”.
Dintre toatre pariurile pe care le-a făcut , unul singur a rămas necaștigat: PARIUL CU VIATA.