De ce ne trebuie o strategie a dezvoltării transportului public?!

Articol de Mircea Apostolescu, 8 noiembrie 2018, 12:29

Controversele pe marginea achiziției, cu greu muncite timp de doi ani, a autobuzelor turcești continuă. Unii zic că nu ar fi trebuit să cumpărăm autobuze cu motoare diesel, chiar dacă sunt Euro 6. Alții întreabă de ce să renunț la mașina mea cu motor diesel pentru autobuzul care are tot motor diesel?! Există și voci care spun că ar fi trebuit să mergem spre autobuze electrice, hibride sau pe GNC.

Acum, este oricum prea târziu. Contractul e semnat, primele autobuze turcești Euro 6 au și sosit, iar turcaleții muncesc cu aprindere într-o… întreprindere, ca să producă și să livreze toate cele 400 de autobuze cu motoare diesel. Și, oricum, avem nevoie de autobuze, fiindcă din cele 1000 de Citaro care au început să intre în dotarea RATB din 2008 abia dacă își mai trag sufletul vreo 700, după 10 ani de exploatare.

Cred, însă, că problema reînnoirii parcului de autobuze al RATB/STB ar fi trebuit să facă obiectul unui studiu serios, care să fie parte a unei strategii de dezvoltare a transportului public în următorii 15-20 de ani.

Desigur, o asemenea strategie ar fi putut și ar fi trebuit să pună accentul pe dezvoltarea transportului electric, nepoluant și care poate oferi capacități mari de transport, în cazul tramvaielor.

Și, în acest caz, ponderea investițiilor din transportul public ar fi trebuit să fie mutată spre reabilitarea și dezvoltarea rețelei de tramvai, cu modernizarea căii de rulare la liniile existente și construcția de linii noi, toate puse în zonă proprie, cu achiziția de tramvaie noi și, de ce nu, dezvoltarea capacității proprii de producție de tramvaie de la URAC. De asemenea, dezvoltarea transportului cu troleibuzele, care să beneficieze de benzi dedicate, pentru a nu mai rămâne blocate, când un trist își lasă cazanu’ personal parcat sub linia de contact etc., ar fi putut constitui o prioritate investițională pentru Municipalitate.

Dar acestă strategie de dezvoltare a transportului public nu există, nu a fost discutată de către Autoritatea Locală cu specialiștii, cu bucureștenii, cu toți cei interesați, transportatorii privați etc. Noi mergem, în continuare pe un heirupism dictat de problemele momentului, pompieristic: aoleo, s-au stricat autobuzele!!! Să cumpărăm repede autobuze!!! Se cheamă haos!

Studiul asupra dezvoltării transportului public ar fi trebuit început încă din 2007-2008, când au venit primele Citaro, că să știm ce avem de făcut, atunci când acestea se vor uza… adică acum și să prevedem bani de investiții, să facem bugete multianuale, proceduri de achiziție publică etc.

Orașele din Germania, Olanda sau alte țări de largă respirație democratică nu cumpără sute de autobuze sau de tramvaie deodată, pentru că în fiecare an mai schimbă câte 10 autobuze care și-au făcut norma de uzură peste care devin nerentabile… Au strategii pentru transportul public și bugete multianuale croite pe acestea, astfel încât să nu fie obligate administrațiile locale să cheltuie câte 100 de milioane de euro sau mai mult, dintr-o dată, pentru reînnoirea parcului de mijloace de transport. Se cheamă planificare…

Planificarea dezvoltării!!!