Mortua Est
Articol de razvanursuleanu, 21 martie 2018, 16:25
Atunci când cineva îi spune că era mai bine pe vremea lui Ceaușescu, autorul acestei cărți (pe nume Teodor Hossu-Longin) se apucă să aducă argumente contradictorii. Nu prea înțeleg de ce face chestia asta. Bineînțeles că era mai bine atunci. Eu eram puști și bunica mea trăia.
Înainte de ’89 nu existau culori, lumea avea doar nuanțe de cenușiu, dacă nu te numărai printre deținuții politici era foarte bine atunci, întrucât lipsa albului era compensată de absența negrului, negrul este prea bine definit și mult prea greu de îndepărtat din minte. După o vreme, cenușiul se duce și rămân doar amintirile plăcute. Și acum vine omul acesta (pe nume Teodor Hossu-Longin) și îmi bagă în ochi trecutul de care nu am nevoie.
Citind “Mortua Est” mi-am dat seama ce avantaj enorm îți poate aduce idioțenia nativă sau, pentru disfuncționalii care nu s-au născut așa, retragerea în idioțenie. Ștefan cel Mare a fost un om bun și Eminescu un mare poet, de ce să ne complicăm sublima liniaritate cu amănunte suplimentare, balast pe firul de păianjen. Ș. c M. a domnit, M. E. a scris, e suficient. Și înainte de ’89 a fost cum a fost. Necitind cartea, lucrurile ar fi rămas neschimbate, tot ceea ce-i important în istoriile noastre personale este să ne amintim astăzi unde ne-am pus ieri telefonul.
Și mai mult decât atât, lunetistul ăsta cinic nu a tras la întâmplare. Teodor Hossu-Longin și-a “targetat” cititorii.
A scris cartea pentru noi, cei care am pierdut tot ce n-aveam, căpătând nimic în schimb.
