Teströl és lélekröl / Despre trup şi suflet – un început de explorare spirituală
Articol de , 4 ianuarie 2018, 21:56
Distinsă la Festivalul Internaţional de Film de la Berlin cu marele premiu Ursul de Aur, cu premiul FIPRESCI – al Asociaţiei mondiale a criticilor de film şi alte două distincţii, dramedia romantică „Despre trup şi suflet” este un film ce poate fi apreciat şi de către publicul de mall. Cu toate acestea, a fost prea puţin difuzat acolo, fiind preferate cinematografele de artă prea ocupate cu festivalurile. Mai puteţi viziona acest film: vineri 5 ianuarie, de la ora 18:00, la Cinema Muzeul Ţăranului sau Duminică 7 ianuarie, de la ora 20:30, la Cinema Elvira Popescu.
Încă din titlul pe care l-a dat filmului, realizatoarea lui, Ildikó Enyedi, îşi anunţă intenţia de a observa reacţiile de respingere şi de atracţie dintre elemente diferite sau opuse coexistente: masculin-feminin, vis-realitate, sălbatic-domestic, control-libertate. 
Îţi ia însă ceva timp până să înţelegi sensul acestui demers. Dramedia începe cu imagini ce redau comportamentul firesc al unui cerb şi al ciutei sale iarna în pădure, montate în paralel cu imaginile sacrificării vitelor într-un abator, unde două personaje tulbură oarecum rutina sângeroasă. Unul este Maria, controlor de calitate nou venit care exagerează în corectitudine, nuanţat şi cu dscreţie interpretată de Alexandra Borbély, celălalt e Sanyi, noul măcelar ca un taur comunal, având inclusiv probleme cu controlul furiei, dar pe care unii încearcă să-l facă ţap ispăşitor pentru dispariţia unor medicamente pentru potenţă.
Dar nu cu arătosul Sanyi se va cupla Maria, ci cu Endre, directorul economic de peste 50 de ani şi cu o mână paralizată foarte bine interpretat de Géza Morcsányi. Visurile comune pe care le au şi care implică pe amintul cerb şi pe ciuta sa, îi fac să se apropie şi să încerce să treacă peste blazarea lui şi comportamentul ei obsesiv-compulsiv, cu toate cele presupuse de acesta: gesturi mecanice, greutatea de a interacţiona cu semenii, obsesia pentru ordine şi curățenie. Deşi e total atipică, relaţia dintre cei doi trece prin prin etapele uneia obişnuite, de la descoperirea reciprocă incitantă, prin apropierea ezitantă, apoi o fază de respingere ce-o împinge pe ea la o tentativă de sinucidere la fel de sângeroasă precum sacrificările din abator, pentru ca finalul să aducă acceptarea.
Cu dialoguri inteligente ce conţin şi glume uşor răutăcioase, cu o imagine foarte bună, expresivă şi uneori picturală, cu o coloană sonoră ce sprijină povestea şi contribuie la crearea atmosferei, „Despre trup şi suflet” este un film aparent excentric, despre fragilitate şi vulnerabilitate, ce transmite ideea că noi toţi, în ciuda defectelor şi beteşugurile noastre, tânjim să fim acceptaţi şi la comunicare. Adică să depăşim limitările trupescului pentru a ajunge la suflet, chiar dacă în viziunea cineastei maghiare şi acesta este limitat la nivelul creierului, acolo unde s-ar afla nu numai capacităţile cognitive şi de comuniare, ci şi sentimentele. E aici un început de explorare spirituală.
