Octav – amintirile din copilărie devin persoane vii
Articol de , 6 noiembrie 2017, 21:33
sursa: www.cinemagia.ro
Drama „Octav” este regizată de Sergiu Ioan Celebidachi, care a scris şi scenariul împreună cu prietenul său James Olivier, propunându-şi să exploreze trecutul, să ajungă la o evaluare a timpului. Şi chiar asta face personajul titular al filmului, un bătrân intelectual întors în ţară din Paris, care reuşeşte cu greu să recupereze frumoasa casă părintească situată într-un colţ de rai, pe care vrea s-o vândă fiindcă nu are moştenitori. Aşteptând să facă tranzacţia, Octav umple această casă şi împrejurimile cu amintirile sale din copilărie, ce devin persoane vii, care aproape se intersectează cu cele de azi, printre acestea numărându-se şi Spiridon, unul dintre prietenii din anii lor de inocenţă, fiu al administratorului vilei. Tocmai această întretăiere a planurilor temporale, dar şi imaginea semnată de Blasco Giurato, în care picturalul, adesea clar-obscur, se îmbină cu realismul strălucitor ca de reportaj Tv, te duc cu gândul la „realismul magic”.
sursa: www.cinemagia.ro
Muzica pe care Vladimir Cosma a compus-o pentru acest film, generează şi susţine emoţie. La creerea acesteia aducându-şi contribuţia şi interpretarea actorilor, mai ales cea a lui Marcel Iureş, care a făcut din personajul Octav o imagine a marelui muzician român Sergiu Celibidache, tatăl regizorului. Pentru a realiza aceasta, actorul a primit un important ajutor din partea echipei de machiaj. Victor Rebengiuc a fost partenerul perfect în rolul bătrânului Spiridon, cei doi strălucind în ceea ce poate fi cea mai bună secvenţă a filmului, în care cei doi seniori se copilăresc jucându-se cu o machetă feroviară.
sursa: www.cinemagia.ro
Remarcabili sunt şi copiii-actori, Alessia Tofan – interpreta Anei, prima iubire a lui Octav jucat la vârsta copilăriei de Eric Aradits, amândoi dorindu-şi să devină actori profesionişti. Eric subliniază: „Lui Octav casa părintească îi trezeşte amintiri plăcute, dar şi mai puţin plăcute. Însă în ansamblu, cred că Octav a fost un copil fericit. Mi-a plăcut mult să-l interpretez. Mai ales că adultul Octav e Marcel Iureş!” La rândul ei, Alessia a declarat: „Mi-a plăcut foarte mult rolul pe care l-am avut, emoţiile trăite odată cu Ana, personajul meu. Când ea simţea tristeţe, eu pur şi simplu intram în povestea vieţii ei şi replicile veneau automat, ca şi cum nu le învăţasem şi erau doar cuvintele mele”.
sursa: www.cinemagia.ro
Chiar dacă nu toate replicile sună perfect, drama „Octav” – ce se menţine pe ecranele bucureştene la o lună după premieră, rulând la majoritatea cinematografelor de mall – se diferenţiază de filmele minimaliste ale aşa numitului „nou val românesc”, nu numai datorită bugetului mai generos ce a permis, printre altele, construcţia pe un platou al Studiourilor din Buftea a interiorului casei, ce devine ea însăşi apropape un personaj, ci şi prin tratarea cu seninătate a amintirilor triste şi a problemelor avute de personajul titular, fără sudălmi la adresa comunismului sau critici aduse poporului român pentru greutăţile prin care a trecut.
sursa: www.cinemagia.ro
