Paris pieds nus / Pierduţi în Paris – „viziunea unui bufon asupra lumii”

Articol de , 25 septembrie 2017, 01:43

Printre premierele săptămânii trecute se află şi o bijuterie comică, cizelată în tradiţia lui Jacques Tati, a lui Pierre Richard, care are şi un rol în film, ba chiar şi a cineaştilor Charlie Chaplin, Buster Keaton, Rowan Atkinson alias Mr. Bean sau Louis de Funès. Comicul se îmbină cu pantomima, cu dansul atletic şi chiar cu cel contemporan. Filmul se intitulează „Paris pieds nus”, ceea ce s-ar traduce prin „Parisul desculţ” sau „în picioarele goale”, dar la noi rulează cu titlul „Pierduţi în Paris” la Cinema City Cotroceni şi ParkLake, la Happy Cinema şi la Cinema Elvira Popescu.

Realizatorii, canadianca Fiona Gordon şi belgianul Dominique Abel, care-şi interpretează, într-un fel, propriile roluri, îşi descriu filmul exact: „este o . E o poveste simplă, ce permite jocului actoricesc să preia rolul principal; de data aceasta, însă, intriga seamănă cu o investigaţie de amatori, ceea ce-i dă filmului un ton diferit de cele anterioare (…) filmăm corpuri ce luptă cu dificultăţi de tot felul, corpuri ce luptă pentru a trăi, pentru a obţine sau a menţine o anumită demnitate şi pentru a se depăşi pe ei înşişi. Aproape toate evenimentele se desfăşoară în două zile şi două nopţi. Personajele sunt într-o permanentă stare de urgenţă, fug de colo-colo, se lovesc unul de altul tot timpul.”

Trei părţi alcătuiesc povestea spusă în film, fiecare cu insertul ei ce poartă numele personajului principal a cărui istorie este arătată prin scheciuri înşiruite. Fiona este o bibliotecară dintr-un orăşel canadian bântuit de viscole care primeşte o scrisoare neliniştitoare de la Martha, bătrâna ei mătuşă stabilită cu mulţi ani în Paris. Fiona ia primul avion şi descoperă că aceasta a dispărut. Martha, acum bătrână şi aproape senilă interpretată de regretata Emmanuelle Riva, fuge de serviciile sociale. Ea a fost o dansatoare ce a atins ceva celebritate, reflectată într-un memorabil dans al picioarelor în care-l are drept co-protagonist pe fostul ei partener de scenă, Duncan, jucat de Pierre Richard. Al treilea personaj principal este Dom, un bărbat fără adăpost, cuceritor şi egocentric, interpretat de Dominique Abel, pe care Fiona îl întâlneşte întâmplător şi care refuză să o mai lase în pace.

Aceste trei persoane pierdute parcă nu numai în Oraşul Luminilor, ce nu este un simplu fundal al poveştii ci aproape un personaj prin Tunul Eiffel, se luptă una cu alta sau, dimpotrivă, se ajuta una pe cealaltă. În filmul „Paris pieds nus” este folosit atât umorul fizic, cât şi cel verbal, chiar dacă dialogul este redus ca întindere, pentru a vorbi despre lucruri esenţiale precum: singurătatea şi moartea – de unde şi o undă de tristeţe tandră –  iubirea, libertatea de a alege şi solidaritatea aducătoare de speranţă şi bucurie.