Ne cerem scuze, suntem în inventar – partea a doua
Articol de razvanursuleanu, 21 septembrie 2017, 08:30 / actualizat: 22 septembrie 2017, 9:33
Continuăm astăzi discuția despre “realismul” jocurilor pe calculator, una dintre cerințele principale ale gamerilor din întreaga lume.
De la bun început, o să vă rog să vă imaginați cum ar trebui să arate, de exemplu, lista de “must be” a unui shooter cu adevărat “realist”.
– Inamicii nu mai riscă să intre în contact direct cu voi, vă marchează poziția cu laser și cheamă aviația care aruncă cu napalm peste toată zona în care vă aflați;
– Când găsiți o poziție ideală pentru o ambuscadă și vă camuflați perfect, vă cuprinde un acces de tuse exact când se apropie inamicii;
– De la prea mult tras cu mitraliera, vă treziți că țeava armei s-a înroșit până la punctul în care există riscul de decalibrare, și nu există nicăieri în zonă o cârpă udă pe care să o puneți pe țeavă;
– Pe cutia de muniție scrie “1000 de cartușe calitatea I”, iar înăuntru găsiți doar o grămadă de pietre, pentru că gestionarul a vândut toată marfa și a fugit cu banii;
– Echipamentul ultramodern și vesta antiglonț pe care le-ați luat de la un inamic doborât sunt cu 5 numere mai mici;
– Exact în momentul în care sunteți pe cale să îl omorâți pe șeful inamicilor vi se comunică prin stație să anulați misiunea, pentru că fostul șef cel rău a devenit, în urma negocierilor, aliatul cel bun;
– Și, bineînțeles, niciun inamic nu vă mai atacă frontal, alergând ca bezmeticul și invitându-vă să-i oferiți un “headshot” de înaltă clasă. Toată lumea stă camuflată și așteaptă ca altcineva să facă prima mutare. Orele trec una după alta, nimeni nu iese din adăpost, iar noi începem să ne plictisim îngrozitor în fața monitorului…
Ei, cum e pâna la urmă cu jocurile prea “realiste”? Nu mai bine lăsăm acest “realism” pentru viața reală și acceptăm faptul că jocurile pe calculator sunt prin definiție o sumă de convenții și de compromisuri menite a-i face pe gameri să se distreze (doar atât și nimic mai mult) într-o lume imaginară?
