Ce urmeaza dupa vizita lui Emmanuel Macron?

Articol de , 25 august 2017, 10:11

Cand vine vorba de contacte la cel mai inalt nivel – vizite, summit-uri etc. –  intotdeauna ceea ce nu se spune este la fel de important, daca nu chiar mai important, decat ceea ce se spune,  ceea ce se anunta in conferintele de presa.

Ar fi fost, astfel, foarte interesant daca am fi putut afla ce s-a discutat la dejunul de lucru pe care Mihai Tudose l-a oferit lui Emmanuel Macron, mai ales ca acel dejun a fost precedat de o intalnire tete-a-tete si mai ales ca in Franta, conform Constitutiei, seful statului este, de facto, si sef al guvernului, desi exista un premier desemat.

Dar chiar si fara sa stim ceea ce s-a discutat la Vila Lac 1, ceea ce s-a anuntat public dupa intanirea dintre Emmanuel Macron si Klaus Johannis, merita cu siguranta discutii multe si detaliate.

Dincolo de hotararea comuna de a continua integrarea europeana, printre  exprimarile diplomatice politicoase a aparut clar ca situatia muncitorilor detasati este o problema asupra careia, pe moment, nu s-a ajuns la niciun acord.

Seful statului francez a insistat pe transportatorii rutieri, care, cu salariile din Romania, fac concurenta neloiala omologilor lor francezi, dar presa din Hexagon vorbeste de toti muncitorii detasati veniti din Est, inclusiv cei care lucreaza pe santierele franceze prin firme care se ocupa – perfect legal si in deplina conformitate cu legislatia europeana – cu procurarea de forta de munca Est-europeana.

In fond, libera circulatie a fortei de munca si serviciior este unul din principiile de baza ale UE si a fost gandit tocmai ca sa incurajeze competitia pe piata fortei de munca, care competitie nu poate fi decat benefica, teoretic.

In anii de boom economic european fluxul de muncitori italieni, portughezi si spanioli calificati, dar prost platiti, catre tarile bogate din nordul UE a fost, intr-adevar, acceptat fara rezerve.

Acum insa, cand cresterea economica solida in zona euro nu mai este deloc o certitudine, romanii, bulgarii sau polonezii care au luat locul italienilor si spaniolilor nu mai sunt le fel de bine primiti, si partide precum Frontul National din Franta, castiga mult capital pe aceasta tema.

Este evident ca Romania, ca si celelalte tari foste comuniste, nu va putea sa accepte ca libera circulatie a fortei de munca sa fie limitata, chiar daca Klaus Johannis a declarat ca trebuie gasite solutii de compromis.

In rest, vizita lui Macron la Bucuresti a fost numai de bine.

In primul rand Franta a obtinut angajamentul Romaniei de a sprijini ferm Europa Apararii, ceea ce inseamna ca, cel putin oficial, Bucurestiul nu se mai teme ca Politica Europeana de Securitate si Aparare in forma consolidata s-ar suprapune peste rolul NATO.

In plus, sprijinind Europa Apararii, Romania are ocazia sa-si depaseasca complexul de tara lasata la periferia UE si poate deveni parte a nucleului „dur”, foarte elitist deocamdata, condus de Franta si Germania.

In al doilea rand, si ca o confirmare a angajamentului anterior, Franta a obtinut confirmarea ca decizia guvernului Grindeanu de a achizitiona elicopterele Airbus fabricate in noua uzina de la Brasov a fost insusita si de guvernul Tudose si implicit de coalitia majoritara.

Daca numarul de elicoptere Airbus pe care armata romana s-a angajat sa le cumpere in timp va fi suficient, el singur, ca sa asigure rentabilitatea uzinei, asta este alta poveste. Cel mai probabil, comanda – destul de modesta ca, cifre din cate s-a aflat public – are doar rolul de a asigura un minim de productie, rentabilitatea va trebui gasita prin exportul catre alti beneficiari.

In al treilea rand a fost memorandumul pentru achizitionarea de rachete antiaeriene cu raza scurta si foarte scurta de actiune, de care armata romana are mare nevoie. MBDA, consortiul format din AIRBUS (37.5%), BAE Systems (37.5%) si Leonardo, fosta Alenia Marconi Systems din Italia (25%) are deci o buna afacere in perspectiva.

Politic vorbind, prin achizita de elicoptere si de rachete Romania elimina, partial, acuzatiile ca nu respecta principiul preferintei europene in materie de armament.

In fine, dar la fel de important, Romania a obtinut ca – si pentru elicotere si pentru rachete – comenzile sa fie insotite de transfer de tehnologie catre firme romanesti, ceea ce nu este putin lucru.