Optimizarea fiscala, sau furtul perfect legal

Articol de , 4 august 2017, 12:41

Joi, 3 august, presedintele Comisiei economice, industrii si servicii din Senat, senatorul PNL Daniel Zamfir, i-a cerut ministrului finantelor, Ionut Misa, sa transmita comisiei, in maxim o saptamana, lista celor 31 de bănci care opereaza in Romania şi nu au platit in ultimii cinci ani impozit pe profit.

Cererea vine la o zi dupa ce Ionut Misa, a declarat la un post de televiziune ca 70% dintre bancile din Romania nu platesc impozit pe profit. «Anul trecut, din 46 de unităţi bancare, 31 au declarat pierderi insumand 9,8 miliarde de lei. In ultimii cinci ani, doar 15 banci au platit impozit pe profit si am inclus aici si bancile care au platit doar intr-un singur an din cei cinci».

«Nu mai toleram si nu vom mai tolera in viitor, Romania nu este o tara de mana a treia » a mai amenintat Ionut Misa.

Din pacate, este putin probabil ca autoritatile romane sa rezolve, ele singure, o problema – optimizarea fiscala – pe care Bruxelles-ul o discuta de cativa ani.

Pentru ca optimizarea fiscala este sigur imorala, sigur paguboasa pentru bugetele nationale, dar, la fel de sigur, este perfect legala dupa normele europene si internationale actuale.

Manevra cea mai simpla este ca o multinationala sa aleaga dintre toate tarile UE pe cea care are taxele cele mai mici,  sa-si declare sediul fiscal in acea tara «paradis fiscal», iar, in consecinta, indiferent in ce tara comunitara se vor  desfasura efectiv afacerile, impozitele pe profit vor fi platite doar statului in care se afla sediul fiscal, la nivelul cerut de statul respectiv.

Statul in care sunt realizate efectiv profiturile nu incaseaza nimic, sau aproape nimic.

Asa se explica, de exemplu, dece, daca este sa ne luam dupa sediul fiscal declarat al firmelor straine care investesc in tara noastra, Olanda este primul investitor strain in Romania si nu Germania, Italia sau Franta.

Bruxelles-ul spune ca este hotarat sa puna capat acestui furt cu acte in regula, dar nu poate face mare lucru atat timp cat diferitele tari comunitare au niveluri diferite de impozitare, iar unele tari, precum Irlanda, au facut in taxele extrem de mici o prioritate economica nationala, declarata oficial.

Neputand sa oblige statele sa se puna de acord, Comisia Europeana incearca un atac prin invaluire : dupa cum afirma cotidianul francez Le Figaro, in luna iunie Comisia si-a propus sa-i atace pe profesionistii fiscali – bancheri, avocati si consilieri – care ajuta companiile si indivizii sa-si ascunda veniturile profitand de diferite subterfugii legale.

E greu, totusi, de crezut ca se va adopta o veritabila legislatie europeana in acest sens pentru ca sunt interese foarte mari, chiar din interiorul UE, tocmai ca sa NU se ia masuri cat de cat eficiente.

Daca ar fi fost vorba doar de a obliga multinationale americane gen Google, sau Facebook, sau MacDonald’s, sau Microsoft, sa plateasca impozite mai decente, acordul celor  28 de sefi de state si de guverne din UE nu ar fi fost o problema.

Dar, ca un exemplu, in cazul bancilor din Romania, vinovatii nu sunt «americanii lacomi»,  ci chiar bancile-mama din Europa Occidentala.

Ionut Misa a si explicat cum o banca rentabila in realitate poate sa para, in acte, ca este in pierdere : «bancile se imprumuta la banca-mama, la dobanzi de 19%. In intervalul acestor 5 ani se imprumutau la banca-mama si ulterior plasau credite pe piata romaneasca la o dobanda mult mai mica». Paguba este doar scriptica si trecuta doar in contul bancii romanesti, in fapt «buzunarul comun» al bancii-mama ramane la fel de plin, ba chiar iese in castig.

Faptul ca bancile din Romania sunt, oficial, persoane juridice romane nu schimba prea mult situatia: principiile liberale care stau a baza UE sunt obligatorii chiar si atunci cand sunt paguboase pentrun un stat, sau altul.

Misa mai spune ca Ministerul a inceput sa sanctioneze aceste lucruri si ca fiecare banca va fi nevoita sa plateasca impozit pe profit in Romania.

Ar fi bine ca ministrul sa aiba dreptate si sa aduca la buget zecile de milioane de euro potentiale, dar, asa cum spuneam la inceput, in actualul climat de dez-uniune din Uniunea Europeana acest lucru este foarte putin probabil.