Dalida – singurătatea ucigătoare a unei dive

Articol de , 6 iulie 2017, 20:25

Oricine o aude cântând pe Dalida, chiar şi cântecele ei disco, sesizează pasiunea pe care o punea în interpretarea muzicii. Aceeaşi pasiune e surprinsă în noul film biografic ce-i poartă numele, realizat cu un uşor iz feminist de Lisa Azuelos, din care aflăm întâmplările din viaţa zbuciumată a solistei şi ascultăm melodiile inspirate, parcă, din acestea. Este cel mai bine documentat film despre Dalida, întrucât scenariul său este scris împreună cu fratele solistei, Orlando, care i-a devenit şi producător şi este interpretat foarte bine pe ecran de Riccardo Scamarcio.

Biopicul urmăreşte viaţa de adult a interpretei, punând accentul pe relaţiile sale sentimentale cu momentele lor de fericire, dar şi cu dezamăgirile şi suferinţele ce le-au însoţit. Cea mai mare dintre acestea a fost incapacitatea de a-şi clădi o viaţă de familie cu copii, de a-şi găsi un rost care să conteze, întrucât Dalida era conştientă că succesul de pe scenă este vremelnic. Prin intermediul unor flash-backuri facem cunoştinţă cu familia solistei şi copilăria ei petrecută în Egipt, cu toate cele trăite şi suferite acolo care şi-au pus amprenta asupra întregii sale vieţi, inclusiv cu obsesia de a fi frumoasă.

În film sunt foarte bine jucaţi iubiţii pe care i-a avut Iolanda Gigliotti, cum se numea de fapt Dalida, şi este prezentată şi influenţa acestora în viaţa ei. De la cei care aveau o legătură cu cariera ei, până la pictorul Jean Sobieski, exoticul Richard
Chanfray, ce se autointitula conte de Saint-Germain, ori la tânărul ei fan Lucio, cu care vedeta a rămas însărcinată dar decide să nu păstreze mult-doritul copil. O importanţă deosebită o are Luigi Tenco, solist de care Dalida s-a îndrăgostit, cu care poartă dialoguri filozofice şi a cărui sinucidere determină tentativa ei de a-şi lua viaţa. După aceasta interpreta începe să considere moartea ca fiind „dulce” iar viaţa o permanentă suferinţă. Ceea ce a condus la gestul final din 1987, când, singură, cum a fost de fapt întotdeauna, în ciuda mulţimii de oameni mai mult sau puţin apropiaţi care o înconjurau, s-a sinucis.

Vizionând filmul biografic „Dalida” puteţi descoperi o poveste despre celebritate şi dificultatea pe care o aduce aceasta în viaţă. Mai ales publicului tânăr acest biopic îi poate aduce surprize muzicale, în timp ce celor mai în vârstă le trezeşte amintiri plăcute din anii ’60-’80, când melodiile divei, pe care le cânta în zece limbi şi i-au adus 70 de discuri de aur, discuri de platină şi diamant, erau inima multor petreceri. Melodii cântate în film de Sveva Alviti, care o interpretează excelent pe Dalida.