Un dialog imaginar (2)

Articol de razvanursuleanu, 19 aprilie 2017, 08:30

– Mă bucur că ne revedem. M-am gândit la discuția noastră de ieri. Chiar așa să fie, să nu existe nicio regulă, nicio logică generală pentru toate aceste denumiri de țări, orașe sau zone geografice ?
– În afară de anumite considerente istorice de la caz la caz, eu nu am găsit vreuna generală, după care să putem să ne ghidăm… Terminația numelui unui stat sau a unui oraș nu ne oferă nicio variantă logică generală pentru denumirea locuitorilor statului sau orașului respectiv. Găsește-mi, te rog, o țară sau un oraș care să rimeze cu “Mangalia”.
– Somalia. Sau Mongolia, care seamănă cu Mangalia.
– Bun. Ești de acord că “Mangalia” și “Cipru” nu au nicio legătură fonetică pe final de cuvânt?
– Da.
– Acum spune-mi, te rog, cum se numesc locuitorii din Somalia și din Mongolia.
– Somalezi și mongoli.
– Deci dacă am avea o logică fonetică, cei din Mangalia s-ar numi…
– Mangalezi. Sau mangali.
– Foarte corect. Doar că ei se numesc “mangalioți”. Cuvânt care are aceeași terminație ca și “ciprioți”. Și ca să mai adaug un exemplu acestei minunate harababuri, o să îi menționez și pe “fanarioți”, grecii care locuiau în cartierul Fanar din Constantinopol. Mangalia, Cipru și Fanar, trei denumiri geografice atât de diferite în ceea ce privește terminația cuvintelor dar care ne dau aceeași terminație pentru locuitori.
– Și cine hotârăște toate aceste denumiri?
– Oricine dorește. Așa funcționează lucrurile în ceea ce ne privește. Și nici măcar aceia care hotărăsc nu sunt prea hotărâți. Dovadă este faptul că un locuitor din statul Peru se numește peruan. Sau peruvian, depinde cum avem noi chef să spunem în ziua respectivă. Cineva a decis că ambele variante sunt corecte. Exemplele sunt nenumărate.
– Continuăm discuția și în rubrica de mâine ?
– Bineînțeles. Dragi bucureștioți și stimați bucureștezi, ne reauzim mâine la aceeași oră.