Povestea Oraselului Copiilor

Articol de Mircea Apostolescu, 2 februarie 2017, 13:43

Am inceput saptamana trecuta o discutie despre regenerarea urbana a Bucurestiului, despre cum partea de sud a orasului, ramasa in urma si multa vreme neglijata de catre autoritati, poate iesi din paradigma de „zona saraca” si poate sa ajunga din urma nordul bogat. Ei bine, eu cred ca acest lucru se poate face redescoperind si punand in valoare locurile interesante si frumoase din Berceni, din Rahova, care pot deveni clustere de dezvoltare. Dezvoltarea turismului si a tuturor ramurilor economice ce se pot lega de acesta, presum servicii, alimentatie publica sai industria hoteliera, pot duce la cresterea economica si sociala a sudului orasului.

In aceasta idee, pentru ca povestile vand locurile, dupa ce saptamana trecuta v-am spus povestea „Casei Unirii”, vom vorbi, acum, despre un loc dedicat copiilor.

Povestea Oraselului Copiilor

Pe locurile unde se afla astazi Oraselul Copiilor, odinoiara, acum vreo 180 de ani, maiorul baron Rudolf von Borroczyn desena pe planul Bucurestilor din 1846 niste semne care spuneau ca pamantul dintre Calea Vacaresti si Drumul ”la Kalarasch”, actuala Sosea a Oltenitei, era acoperit de viile Manastirii Vacaresti si ale unor localnici din vremea aceea, precum Nicola Kojokar, Pinzaru sau Papa.

Tot pe aceste meleaguri, aflate in afara barierei Bucurestilor, se aflau si livezile baronului Barbu Bellu. Pe locul acestora, tot pe la mijlocul secolului al XIX-lea, avea sa se infiinteze Cimitirul Bellu sau Serban Voda, cunoscut si drept „Gradina cu Suflete a baronului Bellu”. Dar, despre acestea, vom povesti alta data.

La finele secolului XIX, asupra viilor din Catunul Bellu se abatu blestemul filoxerei, iar podgoriile intinse si pline de rod aveau sa fie inlocuite, curand, de terenul sportiv Voievodul Mihail si de drumuri prafoase, batute, din cand in cand, de saracii care cautau prin Valea Plangerii, mlastina Cociocului, ce fusese transformata in groapa de gunoi, caci se afla la marginea orasului, in acele vremuri, sticle goale si oase putrede pe care le vindeau spre a fi transformate in pudra pentru albirea zaharului.

Mult mai tarziu, prin 1965, in plina edificare socialista a cartierului Berceni, incepea amenajarea Parcului Tineretului. Nicolae Ceausescu, conducatorul de atunci al Romaniei si primar al Bucurestiului, de facto, a dorit, mai intai, sa ridice blocuri. Dar, din cauza ca nu s-a reusit asanarea mlastinii, alimentata de izvoare, a fost stabilita destinatia de parc. Pe la inceputul anilor ’80 se construia Oraselul Copiilor, cel mai mare parc de distractii din Romania acelei perioade.

Oraselul a fost inaugurat chiar de catre Mos Gerila, „omologul” lui Mos Craciun la vremea aceea. Asa cum ni-l amintim noi, copiii din vremea aceea, de la finele anilor ’70 si din anii ’80, printre care ma numar si eu, parcul de distractii avea tot ce-ti puteai imagina: tiribombe, masinute, caluti, buburuze, vata de zahar, o „Casa a Groazei”, montaigne-rousse, roata mare, ba chiar si-un trenulet cu sina. Calea ferata era lunga de 1,8 km, trenuletul raspundea cu mandrie la numele de Thomas si toti copiii il iubeau. Eram cuminti si luam note bune, ca sa ne plimbam cu el in jurul Oraselului. De altfel, oraselul Copiilor, Muzeul Antipa si Circul Globus constituiau atractiile irezistibile pentru copiii din acea vreme. Invatai tabla inmultirii intr-o saptamana, numai pentru ca, duminica, parintii sa te duca in parcul de distractii sau la muzeu ori la un spectacol de circ.

Pana in 1991, trenuletul a circulat fara intrerupere, apoi a inceput distrugerea Oraselului Copiilor. Locomotivele si vagoanele trenuletului au fost inchiriate privatilor. In 2002 l-au inchis pe Thomas in depou, i-au demolat gara si nu l-au mai lasat sa iasa la lumina decat peste patru ani, cand copiii l-au intampinat cu bucurie. De fapt, dupa 1991, tot Oraselul Copiilor a fost distrus. Montagne-russe-ul, masinutele, „Casa Groazei” si multe alte atractii pentru copii au fost inchise. In locul lor, au aparut tot felule de carciumi, care mai de care mai dubioase, prin care misunau betivii, tragatorii de alba-neagra, barbugii, prostituate si proxeneti. Spatiile verzi si iluminatul public au fost lasate in paragina, gunoaiele se adunau peste tot, iar seara devenise chiar periculos sa treci prin Orasel.

Distrugerea Oraselului Copiilor a facut parte dintr-o operatiune mai larga, cea de falimentare a „Agrement”SA, societatea comerciala de stat care preluase in administrare activele pentru agrement din parcurile Bucurestiului. Societatea a fost adusa la faliment chiar de catre cei care aveau in locatie de gestiune instalatiile de agrement, chioscurile si locurile de joaca, care le-au si preluat, in calitate de creditori ai societatii de stat, au devenit patroni si s-au imbogatit, de pe urma acestei „privatizari”.

In anul 2011, fostul primar al sectorului 4, Cristian Popesciu-Piedone, a reusit sa obtina de la Sorin Oprescu, primarul de atunci al Capitalei, trecerea Oraselului Copiilor de la ALPAB la Primaria Sectorului 4. Odata preluat parcul in administrare, Piedone a facut curat, a refacut spatiile verzi si iluminatul public. Tot de el sunt legate si cateva investitii majore din actualul Orasel, precum Fantana Muzicala sau cel mai mare loc de joaca acoperit pentru copii.

Pentru a readuce parcul la destinatia lui initiala, aceea de atractie pentru copiii din tot Bucurestiul, Piedone i-a chemat pe patronii din Oraselul Copiilor la Primarie si le-a spus ca, daca mai doresc sa faca afaceri acolo, daca mai vor acorduri de functionare, trebuie sa aduca instalatii de agrement noi, in locul celor ramase de cand eram noi copii, care nu mai prezentau siguranta.

Cat priveste trenuletul, calea ferata, care fusese construita de catre ITB, actualul RATB, cu distantiere de fier sudate intre sine, nu a putut fi furata cu totul, in schimb, au fost furate suruburile. A mai facut Thomas turul Oraselului, o vreme, pe o sina care, in multe locuri, era fixata cu sarme, cu cartoane sau lasata pur si simplu in aer, pana in 2011. Atunci Piedone a decis inchiderea trenuletului, alaturi de celelalte instalatii de agrement, roata mare, montagne-russe-ul si masinutele, din motive de siguranta.

Cand s-a redeschis, Thomas era un tren cu roti ca masina si, pe deasupra, verde, asemanator celor de pe Litoral. El ruleaza, acum, nu pe o cale ferata, ci pe o pista special amenajata. Decizia a fost luata pentru ca repararea caii ferate si achizitionarea unui tren adevarat care sa ruleze pe aceasta ar fi fost prea costisitoare.

Iata, asadar, un nou punct de atractie, situat in sudul Bucurestiului. Oraselul Copiilor atrage copiii si parintii nu doar din Tineretului sau din Berceni, ci din tot Bucurestiul. Ceea ce lipseste este ca Oraselul sa fie pus si mai bine in valoare, prin incadrarea intr-un intreg sistem de puncte de atractie, care sa duca la dezvoltarea partii de sud a orasului.