“De pază la Taj Mahal”, o poveste despre prietenie, devotament și frumusețe, în vremea dictaturii
Articol de andreiabarsanbfm, 9 mai 2026, 12:35
Actorii Cristina Juncu, Adrian Nicolae și Ionuț Grama au fost în studioul BucureștiFM.
Am vorbit, la Spectacol@București.Ro, despre premiera momentului de la Teatrul Nottara, „De pază la Taj Mahal” de Rajiv Joseph, în regia Sânzianei Stoican.
Spectacolul ne provoacă la călătorie în timp, cu secole în urmă, în noaptea dinaintea inaugurării celebrului monument al Indiei, și, ne aduce, totodată, în fața celor mai importante teme ce privesc societatea contemporană.
Este o poveste despre prietenie și devotement, despre frumusețe, dar și despre libertate și modalități de a supraviețui într-o dictatură.
Acțiunea se petrece în Agra, în 1648. Humayun și Babur, doi soldați ai Gărzii Imperiale mogule, stau de pază, noaptea, în fața Taj Mahalului, monument care urmează să fie dezvelit a doua zi în zori, după șaisprezece ani de la începerea construcției. Deși îi leagă jurământul tăcerii eterne, cei doi prieteni de o viață încalcă regula, iar dialogul lor atinge teme esențiale pentru lumea actuală: societate, ierarhie, autoritate, libertate.
Spectacolul e o metaforă. Povestea soldaților râmâne un pretext, un prilej de a trage un semnal de alarmă despre ceea ce înseamnă un regim totalitar.
”Ceea ce e duios în acest spectacol e că vezi cum oameni mărunți găsesc în prietenia lor o supapă pentru a surpraviețui unor vremuri cumplite”, spune Adrian.
”Ce e frumos la spectacol e că nu arată cu degetul, vorbește despre niște autorități pe care nu le vezi niciodată, vezi efectul pe care îl au aceste autorități în relația dintre acești doi prieteni, vezi efectul pe care îl are modul cum au fost crescuți, cum au fost programați din familie să gândească în viață ca să le fie bine, și cum îi condiționează asta să reacționeze mai ales în situațiile limită”, consideră Ionuț.
Personajul lui Adrian Nicolae este omul conformist, cel care e dispus și chiar face orice pentru a-și păstra locul călduț și a-și salva viața, iar cel interpretat de Ionuț Grama este visătorul. Actorii au vorbit despre dificultățile apărute în construcția rolurilor.
Cristina Juncu este povestitorul, un personaj care nu există în piesă, dar care aduce prin cântecele sale, didascaliile din text, și care creează întregul univers sonor al spectacolului. Actrița este omul orchestră, iar instrumentele sunt specifice zonei. A fost achiziționat special un sitar electric, creat după un instrument cu coarde și arcuș, originar din India, numit dilruba. Are în scenă și un set de tobe Tabla și un handpan, dar și mici instrumente care redau sunetele păsărilor și vietăților din pădure.
”Mi-am dorit să fiu cumva precum covorul zburător din Aladin și să îi susțin pe băieți în toată povestea”, mărturisește Cristina.
Rajiv Joseph (n. 1974) este unul dintre cei mai apreciați dramaturgi contemporani americani. Piesa „De Pază la Taj Mahal” a avut premiera mondială în 2015, la Atlantic Theatre. A fost distins cu Premiul Obie sau Off-Broadway pentru Cea mai bună piesă americană nouă, în 2016.
Autorul a mărturisit într-un interviu că tatăl său este din India și unul dintre primele locuri pe care le-a văzut, când a fost acolo în vizită cu familia, a fost Taj Mahalul, unde a și auzit toate legendele locului. De la o legendă pornește și piesa sa parabolă.
Traducerea îi aparține regizoarei, decorul este semnat de Ștefan Caragiu, iar costumele și light-designul de Valentin Vârlan.
