La La Land – declaraţie de dragoste şi pentru Cinema
Articol de , 11 ianuarie 2017, 13:59
Cu şapte Globuri de Aur, „La La Land” se anunţă a fi, de asemenea, filmul favorit atât la premiile Oscar cât şi la BAFTA, care, din primele momente ale sale te anunţă că este un muzical romantic. Dacă intri în această convenţie vei trăi cu încântare cele 128 de minute ale sale, mai ales dacă ai şi o destul de solidă cultură cinematografică; dacă nu, s-ar putea să-ţi displacă unele momente ale sale. Mai ales că, deşi o fac foarte bine, avem actori în rolurile principale care cântă şi dansează şi nu solişti vocali sau dansatori profesionişti. Apropos de performanţă, pentru a ajunge la nivelul necesar personajului său, Ryan Gosling a exersat zilnic timp de trei luni la pian, instrument cu care era deja familiarizat.
„La La Land” este o modernă poveste de iubire, dar, totodată, o odă adusă farmecului şi emoţiei specifice filmelor clasice precum şi o declaraţie de dragoste făcută oraşului Los Angeles, cuibul viselor nedomolite ce devine personaj, nu numai fundal. După succesul cu minunatul film „Whiplash”, scenaristul – regizor Damien Chazelle a combinat câteva dintre elementele sale favorite din musicalurile anilor ’40, ’50 şi ’60 – reflectate mai ales în partitura muzicală continuă a filmului, precum şi în momentele coregrafice – cu culorile stridente şi energia acestui oraş devenit Muză. Cineastul recunoaşte mai ales influenţa asupra sa a regizorului francez Jacques Demy spunând: „Nu există pentru mine un film mai formator decât «Umbrelele din Cherbourg»”.
Protagoniştii poveştii de iubire sunt Mia – o actriţă aspirantă cu talent de dramaturg interpretată impresionant de Emma Stone, distinsă cu Globul de Aur dar şi cu Coppa Volpi la Veneţia pentru acest rol, şi a lui Sebastian – un muzician îndrăgostit de jazz-ul clasic excelent jucat de Ryan Gosling şi el răsplătit cu un Glob de Aur. Cei doi se zbat să atingă succesul în oraşul în care prea multe vise şi inimi sunt frânte zi de zi. Relaţia lor începe cu o ciocnire, Seb căutând să o respingă la început pe Mia, considerând-o doar încă o persoană din lungul şir de oameni care nu vor înţelege niciodată persoana sa sau profunzimea viselor sale. Apoi, începe să creadă că destinul ei este mult mai promiţător şi vrea să o sprijine în a-şi atinge visele şi pentru asta e gata să accepte colaborarea cu o formaţie de jazz care combină genul retro cu elemente contemporane, ce se bucură de mare succes şi-i aduce bani frumuşei, dar nu-i mai lasă timp pentru viaţa personală.
De la un anumit punct însă, povestea devine ceva mai complicată, spaţiile şi timpurile se întrepătrund, dar poţi fi ajutat în descifrarea ei de detalii cheie, dacă ai fost suficient de atent. Plin de referinţe la cultura hollywoodiană, pe lângă citate din şi trimiteri la filme clasice, muzicalul romantic „La La Land” reflectă oarecum narcisismul industriei cinematografice, fiind însă şi un must-see ce rulează la toate cinematografele de mall.
