”Gen” – un tic verbal la moda
Articol de razvanursuleanu, 9 noiembrie 2016, 08:30
Daca ar exista o substanta chimica menita a curata toate acele „deci” care viruseaza atat de multe inceputuri de dialog, cu siguranta ca substanta respectiva ne-ar putea scapa si de virusii verbali din categoria celor care se agata de finalul unei propozitii.
„Gen” este unul dintre ei, o aparitie relativ recenta in lumea dialogurilor purtate in limba romana.
„Mi-am luat permisul de conducere, gen. Si a doua zi am plecat cu masina la mare, gen. Si am facut doar doua ore pana la Constanta, gen.”
De unde a aparut aiureala asta cu „gen”? Si unde vom ajunge? Vom ajunge sa spunem ca „femininul e un gen, gen, si masculinul e si el un gen, gen”?
”Am fost in America de Sud si am vazut acolo un gen de indigen, gen?” :))
Ticurile verbale sunt unele dintre cele mai periculoase impuritati ale limbii romane si este vital sa incercam sa le evitam pentru ca au o abilitate extraordinara de a distruge complet orice tip de discurs.
