„Ilegitim” – o producţie experimentală şi independență românească

Articol de , 21 martie 2016, 08:33

Avem 6 premiere variate, inclusiv două posibile blockbustere şi un porno cu pretenţii de film de artă, dar cea mai importantă este producţia experimentală şi independență românească „Ilegitim”, singurul lungmetraj din ţara noastră selecţionat pentru ediţia de anul acesta a Festivalului de la Berlin, unde a fost distins cu Premiul Confederaţiei Internaţionale a Cinematografelor de Artă în secţiunea Forum (consacrată experimentelor în cinema).

Regizorul şi co-scenaristul Adrian Sitaru defineşte corect această nouă realizare a sa: „Un film în care umorul şi drama se îmbină într-o tragi-comedie despre iubire (conjugală, frăţească, trupească), destrămare a relaţiilor, despre alegeri pro sau contra viaţă dar şi despre cea a iubirii fizice între fraţi, un subiect tabu despre care se discută foarte puţin însă există cercetări de specialitate numeroase”.

Adrian Sitaru s-a arătat interesat de relaţiile de familie şi de felul în care ele rezistă (sau nu) presiunilor, încă de la debutul său în lungmetraj. În „Ilegitim”, viaţa în comun într-o casă mică a familiei Anghelescu, când fraţii Cosma, Gilda, Sasha şi Romeo care au între 20 şi 40 de ani şi sunt interpretaţi de Bogdan Albulescu, Cristina Olteanu, Alina Grigore şi Robi Urs, pare să sugereze că sunt foarte uniţi. Dar această impresie este distrusă încă de la început. O masă de familie este întreruptă de întrebarea dureroasă pusă tatălui, medicul ginecolog Victor excelent interpretat de Adrian Titieni, despre presupusa sa colaborare cu Securitatea, iar reacţiile extreme duc la părăsirea casei de către părinte şi sunt începutul unei alunecări în infernul familial.

Membrii distribuţiei au trăit împreună în amintita casă, pe întreaga perioadă a filmărilor din acea locaţie. Pornind de la un schelet solid, scenariul este fluid, implicând multă improvizaţie, iar aparatul de filmat devine un martor tăcut, dar foarte curios, care urmăreşte evoluţia personajelor. Acestea se situează în discuţii şi atitudini pe axa inacceptabil-argumentabil-acceptabil-obligatoriu faţă de cele două mari subiecte aparente ale filmului: avortul şi incestul. Şi, ca la toate lungmetrajele lui Adrian Sitaru, spectatorul intră în joc şi se lasă provocat să filozofeze pe seama temelor şi personajelor propuse. Aşa că aproape că vă veţi putea face fiecare propriul vostru film vizionând „Ilegitim”.