Pacea care nu multumeste pe nimeni?

Articol de , 7 septembrie 2014, 13:56 / actualizat: 8 septembrie 2014, 8:47

de Rasvan Roceanu

Acordul de incetare a focului in Ucraina, asa cum a fost anutat vineri de Porosenko si Putin, ar trebui sa multumeasca pe toata lumea.

Ar trebui sa-i multumeasca pe ucraineni, in primul rand pentru ca, dupa cum a evoluat situatia in ultimele zile, daca luptele ar fi continuat este greu de estimat cat teren ar mai fi pierdut armata guvernamentala. Ca sa nu mai vorbim de prizonierii de razboi.  Apoi, Ucraina depinde economic mult prea mult de Rusia ca sa doreasca o ruptura generala, iar ajutorul de la FMI (socant de generos, daca ne amintim cu cate pretentii, exigente si conditii am primit noi, romanii, banii de la Fond!) nu este nici pe departe suficient ca sa permita un viraj radical al importurilor si exporturilor.

Oricat de darnici ar fi Washingtonul si Bruxelles-ul, nu se va gasi alt cumparator decat Moscova pentru avioanele si toata tehnica de lupta fabricata in Ucraina si nu se va gasi nici alt furnizor important de energie.

Ar trebui sa-i multumeasca pe rusi pentru ca separatistii rusofoni sunt acum in pozitie de forta. In al doilea rand, daca luptele vor continua, UE si SUA s-au aratat foarte hotarate sa intareasca sanctiunile economice care deja lovesc dur economia ruseasca. Bursa de la Moscova s-a prabusit, la fel si rubla si Vladimir Putin este constient ca sprijinul foarte mare de care s-a bucurat in ultimi ani se datoreaza mai ales prosperitatii pe care a reusit sa o asigure rusilor.

In plus, din punct de vedere politic Putin a demonstat propriilor sprijinitori (cu nostalgii imperiale recunoscute si afisate) ceea ce dorea sa demonstreze, si anume ca nu accepta in ruptul capului ca Rusia sa se multumeasca cu postura de mare pierzatoare a razboiului rece, care trebuie sa accepte tot ce decid invingatorii.

Si occidentalii ar trebui sa fie multumiti de armistitiul anuntat vineri.

Pentru o Franta cu o industrie de armament care isi gaseste prea putini clienti externi, anularea unui contract de peste 1 miliard de euro este o pilula foarte amara de inghitit. Pentru o Germanie care consuma cu multa placere gazul rusesc ieftin venit prin North Stream ca sa compenseze, fie si partial, pretul foarte ridicat al energilor regenerabile, pierderea pietei rusesti nu pica bine. Marea Britanie si-a adus aminte ca o parte importanta din prosperitatea “City”-ului vine din tranzactiile facute cu banii oligarhillor rusi. Statele Unite  sunt deja incalcite in prea multe conflicte locale fara sanse de rezolvare in viitorul previzibil ca sa mai vrea inca o confruntare.

Acordul ar trebui sa multumeasca pe toata lumea, dar, dupa toate aparentele, nu multumeste pe nimeni.

SUA si UE nu sunt deloc incantate ca incetarea focului intervine intr-un moment in care separatistii rusofoni sunt mai puternici ca oricand, impunandu-se ca parteneri de dialog cu drepturi egale, ceea ce s-a si intamplat la Minsk.

Ca duel de imagine internationala, europenilor si americanilor nu le convine nici ca pacea (fie ea si provizorie) a venit atunci cand a hotarat Putin si in conditiile impuse de el. Asa ca au declarat ca vor continua sa adopte noi sanctiuni, pe care le vor ridica atunci cand considera ei de cuviinta. Ca sa arate cine are ultimul cuvant.

Din exact aceleasi motive, Porosenko nu este nici el multumit de acordul pe care, de altfel, l-a anuntat cu insistenta si (cel putin intr-o prima faza) cu satisfactie si usurare. Satisfactia initiala a liderului de la Kiev a fost inlocuita (dupa mai putin de 48 de ore) de o pozitie atat de vehement critica incat te intrebi cum a fost posibil acordul de la Minsk.

Putin si separatistii nu se pot lauda, nici ei, cu o mare victorie, cat timp nimic din ce s-a semnat vineri in Bielorusia nu reprezinta vre-o recunoastere “de jure” a secesiunii, provinciilor din estul Ucrainei ci prevede numai o autonomie in cadrul Ucrainei.

Pe deasupra, Kremlinul constata ca desi a facut ceea ce el considera a fi un mare pas catre impacare, Occidentul nu da asa usor inapoi, ba chiar NATO s-a angajat sa-si intareasca prezenta in Estul Europei.

Deocamdata agentiile de presa scriu ca in Ucraina se semnaleaza doar mici schimburi de focuri sporadice care nu pun in pericol acordul in ansamblul lui.

Este doar o perioada de tatonari, fiecare asteptand prilejul sa dea vina pe celalalt pentru reluarea razboiului?  Sa speram ca nu.