Fără titlu

Articol de , 4 august 2014, 18:15 / actualizat: 22 august 2014, 18:58

M-am gandit in toate felurile care ar putea fi titlul acestui editorial: “Batista pe tambal”?  “Pretul tacerii”?  “Targul spionilor”?

Pentru ca nu am ajuns la nicio concluzie, il las fara titlu.

Deci, ca sa reconstituim faptele: mai intai Germania se indigneaza cand presa a anuntat public ceea ce toata lumea stia in particular si anume ca aliatii nu au nici cele mai mici ezitari morale cand este vorba de a se spiona intre ei.

In cazul particular al SUA, asta inseamna ca au interceptat inclusiv telefonul mult iubitei si foarte calduros apreciatei Angela Merkel.

Washingtonul nu emite nimic din ceea ce ar putea fi interpretat drept scuza, ba chiar din contra, lasa de inteles, ironic, ca nu are de ce sa-si ceara iertare pentru ca este mai tare la cules informatii decat restul lumii.

Chiar si in lipsa oricarei tentative americane de a salva macar aparenta diplomatiei, Berlinul tot decide sa treaca “peste” acest mic detaliu.

Cand era gata ca eforturile (intense) facute de ambele parti de a face uitata chestiunea sa dea roade, se afla ca cel putin doi inalti functionari guvernamentali germani spionau pentru americani.

Din nou scandal in presa, dar, fiind vorba, totusi, de a doua revelatie incomoda in mai putin de un an, Germania se vede de aceasta data obligata sa afiseze fermitatea expulzandu-l pe seful biroului CIA la Berlin.

Dupa asta, iarasi tacere.

Tacere si nu prea, pentru ca prietenul infidel isi daduse seama ca acum trebuie sa faca un gest, un mic cadou de impacare acolo….

Asa ca pe 31 iulie se anunta public impacarea:  generalul Markus Laubenthal din Bundeswehr este noul sef de stat major al fortelor SUA stationate in Europa.

Cadou acceptat cu spontaneitate si gratie naturala de catre partea jignita.

Roosevelt, Stalin si Churchill s-ar rasuci, probabil, in mormant, iar Hitler s-ar rasuci si el (de ras!), dar  ce nu face omu’ ca sa salveze casnicia transatlantica?