Când eram mic cred că am fost un soi de arici, sau ceva asemănător, că prea seamănă tot ce pățeam eu cu întâmplările lui Arici din această carte. La mine era chiar mai rău, pentru că Arici sparge doar baloane, în timp ce eu spărgeam (fără să vreau, firește) cam tot ce se afla prin preajmă, exista în jurul meu un fel de zgomot de fond permanent, compus din pocnete, trosnete, bubuituri și mici explozii (doar mici, pentru că nu aveam chiar atât de mult carbid pentru tunul cu carbid).
Comparând desenele Ariciului din carte cu fotografiile cu mine când eram mic, am constatat cu surprindere că eu nu aveam țepi (sau cel puțin nu aveam țepi vizibili), astfel că nu prea înțeleg de ce niciun balon nu rezista în mâinile mele mai mult de câteva minute.
La Arici se explică totul, pentru că el are țepi (ba chiar țepi FOARTE vizibili), în timp ce eu nu mai aveam nici măcar unghii, pentru că mi le rodeam mereu din cauza nervilor (nu aveam niciodată suficient carbid, normal că te enervezi groaznic de la o fază ca asta…).
Oricum, „Arici și baloanele” este o carte despre Arici, nu despre mine, așa că o să las comparațiile și o să-i invit pe copii să o citească repejor, pentru că vor găsi aici o mulțime de lucruri utile pe care le pot învăța, printre care se află, bineînțeles, și modalitatea prin care pot deveni mici afaceriști.
Nu aș recomanda totuși chiar tipul de afacere la care s-a înhămat Arici (el încearcă să facă afaceri cu baloane, ceea ce îi creează uriașe dificultăți, mai ales în momentele în care este nevoit să le manipuleze), dar dorința sa de a fi un businessman adevărat (business hedgehog adevărat, mai precis), răbdarea pe care o are și, mai ales, tenacitatea cu care depășește toate obstacolele (unele fizice, dar cele mai multe evident birocratice) sunt un model demn de urmat pentru oricine.
Arici este un arici perseverent, nu renunță niciodată la idealurile sale, iar acest lucru este cheia oricărei afaceri de succes.
Spor la citit!
