Bine de citit: Bătălia Angliei
Articol de razvanursuleanu, 21 decembrie 2021, 10:15
Am citit cartea înainte de ’89, eram în școala generală, și la vremea aceea istoria celui de-al doilea război mondial însemna pentru mine doar faptul că România întorsese armele pe 23 august 1944. Nu îndrăznisem să o întreb pe profesoara de istorie ce Dumnezeu înseamnă să întorci armele, presupuneam că toată armata română a rămas fără gloanțe în aceeași zi de vară, așa că soldații nu au avut ce să mai facă și și-au apucat puștile de țeavă, rotindu-le în aer ca apucații și băgând groaza în dușman. Nici nu prea înțelegeam cum de am reușit totuși să câștigăm războiul, având în vedere că auzeam mereu că ne bătusem ba cu hitleriștii ba cu fasciștii, ceea ce însemna că noi reușisem să zdrobim două armate deodată, lucru ce mă făcea să cred despre soldații noștri că sunt cei mai viteji din lume. După sovietici totuși, pentru că vedeam toate acele filme rusești în care soldatul sovietic se arunca sub tanc, tancul derapa pe el, i se stricau șenilele și exploda, iar soldatul sovietic tot mai reușea să se lupte o oră sau chiar mai mult, în funcție de durata filmului.
Așa că “Bătălia Angliei” a fost pentru mine, timp de mulți ani, doar o carte de ficțiune. Și bineînțeles că am ținut cu avioanele germane. Păi cum altfel. Disciplină de fier, formațiuni aeriene perfect aliniate, fiecare tip de aparat de zbor se afla într-o escadrilă special desemnată, avioanele de vânătoare Messerschmitt erau separate de bombardierele Heinkel, totul avea o logică militară pe care o înțelegeam.
Prin comparație, englezii mi se păreau jalnici, chiar dacă aveau minunățiile acelea de avioane Spitfire. Plus că nu pricepeam ce era cu toată acea amestecătură de nații. Piloți polonezi și cehi? Ce căutau ei acolo? Oamenii ăștia nici măcar nu înțelegeau limba engleză… Pentru ei, ordinele comandanților de escadrilă erau o bâiguială lipsită de sens, și în loc să zboare ordonat, precum adversarul, rupeau formațiile și atacau haotic avioanele germane, și chiar le doborau, ceea ce după mintea mea nu avea cum să se întâmple!
De abia după revoluție, când istoria contrafăcută a început să se dizolve, mi-am dat seama de partea cui ar fi trebuit să fiu eu, atunci când am citit cartea. Cuvintele lui Winston Churchill, “never in field of human conflict was so much owed by so many to so few” nu au reprezentat doar o figură de stil. Acei câțiva oameni, veniți
din toate colțurile lumii pentru a lupta alături de piloții englezi, au întors soarta războiului. Pentru că nu a reușit să obțină supremația aeriană, Germaniei i-a fost imposibil să invadeze Anglia, fiind obligată astfel să mențină importante efective militare pe coasta franceză. Și la fel cum i se întâmplase și în primul război mondial, fiind în imposibilitatea de a acoperi în mod eficient atât frontul din est cât și pe cel din vest, Germania a pierdut războiul.
Vă recomand această carte, o pagină de istorie despre o mână de oameni cărora întreaga lume civilizată îi datorează existența.
