Pretul inacceptabil

Articol de , 20 ianuarie 2015, 17:34

de Rasvan Roceanu

Dupa ce s-a linistit (oarecum) furtuna creata de atacurile teroriste din Franta, din ce in ce mai multe voci de oameni foarte rezonabili ne sfatuiesc, in numele societatii multiculturale pe care suntem pe care o dorim (si chiar suntem pe cale sa o construim) sa ne resemnam cu  faptul ca unii dintre noi sunt intoleranti.

Pornind de la aceasta logica, concluzia este ca cei de la Charlie Hebdo « si-au cautat-o cu lumanarea ».

Cu tot respectul pentru acesti oameni foarte rezonabili, indraznesc sa cred ca modul in care pun ei problema este gresit din principiu.

Este limpede ca, de cand exista omenirea, viata in colectivitate impune si a impus intodeauna acceptarea diversitatii, in primul rand a diversitatii de gandire si de religie.

Nici in cele mai inapoiate, mai represive, sau mai obscurantiste societati care au existat de-a lungul istoriei oamenii nu au gandit in mod identic: nu s-au imbracat niciodata toti la fel, nu au avut niciodata toti aceleasi gusturi, nu au avut aceleasi idealuri de viata, nu au avut aceleasi prioritati cand si-au construit o familie, nu s-au raportat niciodata la fel unii fata de ceilalti.

Nu s-a intamplat nici in Europa Evului Mediu, nu s-a intamplat nici in comunism, nici in fascism, nu se intampla nici in statele care astazi au decis sa ca religia poate tine loc de constitutie republicana.

Nicio guvernare, nu a reusit vreodata sa uniformizeze absolut si, foarte probabil, niciun lider absolut (fie el laic, sau religios) indiferent de modul cum a ajuns la putere nu a crezut vreodata, sincer, ca ar putea ajunge la uniformitatea sociala absoluta.

Acceptarea diversitatii este o conditie pentru supravietuirea unui popor si a unui stat, in ultima instanta. Cu atat mai mult este vitala acceptarea diversitatii in societatea globalizata in care traim astazi.

Nu inseamna ca nu mai exista divergente, conflicte de idei, reactii vehemente si chiar violente dintr-o parte, sau din alta. Sunt supape psihologice explicabile si necesare pentru ca, in ultima instanta, servesc progresului comun.

Acestea fiind zise, nu putem sa uitam ca prin educatie, stiinta, prin eforturi colective, prin sacrificii de sange, am ajuns astazi, in Europa, in secolul XXI, ca nimeni sa nu mai fie condamnat la moarte daca pune la indoiala o ideologie, sau un precept, sau daca indrazneste sa critice o ideologie, sau un precept, oricare ar fi ele.

In schimb acum, in numele multi-culturalismului, ni se cere sa aruncam la gunoi doua milenii de civilizatie.

Discursul lor este de genul: «unii sunt intoleranti, nu au de gand se se schimbe, asa ca trebuie sa suportati voi intoleranta lor, altfel o sa provocati atentate ».

Ar putea fi pretul linistii sociale, dar unul pe care nu avem dreptul sa-l platim.