Violența în școli. Cât de protejați sunt copiii noștri?

 Peste 2.700 de infracțiuni de violență într-un singur an școlar

Cât de sigure sunt școlile în care merg copiii noștri? Datele Poliției Române arată că numărul infracțiunilor sesizate în unitățile de învățământ a scăzut față de anul precedent. Totuși, vorbim despre mii de fapte într-un singur an școlar, o realitate care ar trebui să ne facă atenți.

„ În anul școlar 2025–2026, în unitățile de învățământ preuniversitar de la nivel național, au fost sesizate 2.702 infracțiuni. Deci, ăsta este numărul total de infracțiuni care au fost sesizate într-un an școlar. El este în scădere cu 153 de infracțiuni față de aceeași perioadă a anului școlar precedent. Deci avem 2.702 infracțiuni în anul școlar 2025–2026, față de 2.855 infracțiuni în anul școlar 2024–2025.”

De ce violența apare tot mai devreme în viața copiilor

Clasele a VII-a și a VIII-a sunt considerate printre cele mai dificile din punct de vedere emoțional. Dar psihologii observă că problemele încep să apară și la vârste mai mici. Gabriela Maalouf explică de ce perioada de dinaintea adolescenței poate aduce reacții greu de gestionat și de ce adulții trebuie să fie atenți la schimbările din comportamentul copiilor.

„Din punct de vedere psihologic, dar cred că și pedagogic, dacă întrebi orice profesor cu multă experiență, o să spună că cele mai dificile clase într-o școală sunt clasele a VII-a și a VIII-a. Acum vedem, din păcate, o scădere și spre a V-a, a VI-a. În fiecare an vedem că vârsta scade, dar pragul ăsta de intrare în prepubertate și pubertate, adică 14–16, acum mai nou 11–16, este vârsta cea mai dificilă din punct de vedere emoțional (…) Deci, cu cât vedem o înaintare în vârstă, probabil că vedem mai rar, dar mai complex și mai complicat.”

O sută de infracțiuni legate de obiecte periculoase în școli

Când un elev aduce un obiect periculos la școală, lucrurile pot deveni grave într-o clipă. În anul școlar trecut, Poliția Română a înregistrat o sută de infracțiuni de port sau folosire fără drept a unor asemenea obiecte. Subcomisar de poliție, Alina Burcică, a prezentat cifrele și a explicat ce reprezintă acestea în totalul faptelor sesizate.

„În anul școlar 2025–2026 au fost înregistrate 100 de infracțiuni de port sau folosire fără drept de obiecte periculoase în incinta și zona adiacentă unităților de învățământ preuniversitar de la nivel național. Așadar, din cele 2.700 de infracțiuni, care este totalul infracțiunilor sesizate, 100 sunt de infracțiunea de port sau folosire fără drept de obiecte periculoase în școli.”

Bullying-ul nu lasă întotdeauna vânătăi

Un copil care suferă la școală nu vine neapărat acasă cu urme de lovituri. Uneori devine mai tăcut, se retrage sau nu se mai bucură de lucrurile care înainte îi făceau plăcere. Psihologul clinician, Gabriela Maalouf, atrage atenția că aceste schimbări pot trece neobservate, mai ales atunci când părinții sunt copleșiți de responsabilitățile de zi cu zi.

„Eu cred că nu avem cum să nu înțelegem, pentru că și noi am fost copii la rândul nostru și acum, în viața de adult, suntem în continuare și victime, și agresori, că e greu să ieși din cercul ăsta vicios. (…) Nu cred că e vorba de neînțelegere, ci cred că este vorba de oboseală, de lipsa timpului și a energiei fizice și emoționale de a observa simptomele care nu sunt, neapărat,  întotdeauna vizibile. Că până la vânătaia de la ochi sau de pe mânuță poți să vezi un copil care are hainele poate rupte sau murdare, sau ghiozdanul rupt sau murdar (…) Un copil care se izolează, un copil care nu mai are bucurie să facă niște lucruri care înainte îi aduceau bucurie. Sunt foarte multe aspecte pe care, dacă ești măcar curios, mai zic implicat, să nu poți să nu le observi.”

Un copil agresat trebuie să știe că poate vorbi fără să fie judecat

Mulți copii care trec prin situații de violență sau bullying nu povestesc imediat ce li s-a întâmplat. Unii se tem, alții nu știu cui să ceară ajutor. Alina Burcică, subcomisar de poliție, din cadrul Direcției Siguranța Școlară organizată la nivelul Poliției Române, spune că este esențial ca un elev să aibă în jurul său măcar un adult în care să aibă încredere, fie că este vorba despre un părinte, un profesor sau un polițist.

„Nu se adresează direct poliției, ci doar colegilor mei pe care îi întâlnesc zilnic în școală. Doar acelea sunt cazurile în care îi sesizează. (…) Sunt puține cazuri. În majoritatea cazurilor, însă, părinții se prezintă la poliție și depun sesizări. Noi îi încurajăm să spună când trec printr-un moment dificil sau când li se întâmplă un incident în școală, de orice natură, să povestească unui adult de încredere. Ar fi de preferat să le spună părinților, să aibă încredere că nu sunt judecați și că aceștia le vor veni în ajutor. (…) Dar, indiferent dacă sesizează un cadru didactic sau ne sesizează pe noi, important este să ne semnaleze cazul, astfel încât noi să luăm măsuri și să preîntâmpinăm producerea unor evenimente mult mai grave.”

Copilul care asistă la bullying poate opri agresiunea, dar nu trebuie să se pună în pericol

Ce ar trebui să facă un elev atunci când vede că un coleg este umilit sau agresat? Să intervină, să plece sau să ceară ajutor? Gabriela Maalouf, psiholog clinician și consultant educațional, explică de ce martorii au un rol atât de important în oprirea bullyingului.

„Dacă e să ne raportăm la importanța martorului, din punct de vedere psihologic, el este cel mai important pion al jocului, pentru că implicarea lui emoțională e cea mai mică. Agresorul este plin de furie, experimentează o stare emoțională intensă, victima experimentează foarte multă frică, o stare la fel emoțională intensă. (…)Martorul, de obicei, (…) experimentează o stare neutră. Poate că începe și la el un pic de frică sau anxietate, dar în primă instanță e o stare emoțională neutră (…) Poți să faci pașii, să pleci și să cauți un adult care să ajute și să sprijine procesul. Noi nu sfătuim copiii să se implice direct nici în violențele verbale și nici în cele fizice, sub nicio formă, pentru că o să avem mai multe victime la finalul zilei.”