Obezitatea la copii. Ce înseamnă o alimentație echilibrată

Obezitatea infantilă nu este o problemă care trece odată cu vârsta

Câteva kilograme în plus la un copil pot părea, la prima vedere, o problemă minoră. Mulți părinți speră că lucrurile se vor rezolva odată cu creșterea. Medicul pediatru Steluța Boroghină avertizează însă că obezitatea apărută la vârste mici poate avea consecințe serioase asupra sănătății viitorului adult.

„Da, pentru că vor fi generații care vor fi foarte bolnave. Obezitatea acum este considerată o boală cronică. (…) Așa că, dacă la 7–9 ani ești așa, gândiți-vă că vor fi niște adulți și niște adolescenți care vor avea afectare metabolică. Diabet, vor avea boli cardiovasculare foarte serioase, adică deja avem copii cu tensiune. Vom avea afectare hepatică și aici vorbim de hepatită, vorbim de ciroză într-un târziu făcută pe steatoză, mult mai devreme.”

De ce nu este suficient să așteptăm ca un copil să slăbească singur

„O să slăbească atunci când crește” este o explicație pe care mulți părinți au auzit-o sau chiar au folosit-o. Numai că dezvoltarea copilului nu garantează dispariția kilogramelor în plus. Steluța Boroghină explică de ce intervenția timpurie este importantă și de ce părinții au nevoie, înainte de toate, de informații corecte.

„Și revenind la întrebare, părinții respectivi probabil că nu iau foarte în serios obezitatea sau grăsimea. Știți, este chestia românească: mai e plinuț așa, că o să slăbească el când crește. De multe ori nu slăbește singur, neajutat. Nu slăbește neajutat. Mulți își închipuie că în perioada de adolescență, după începutul pubertății, când are loc un boom de dezvoltare, atunci va crește foarte mult. (…) Părinții nu știu pentru că poate nu le-a spus nimeni.”

Dulciurile nu ar trebui să fie recompensa pentru un copil cuminte

O prăjitură pentru o notă bună, o ciocolată pentru că a fost cuminte sau ceva dulce după fiecare masă. Sunt gesturi obișnuite în multe familii care pot transforma dulciurile într-o recompensă permanentă.  Atenția ar trebui îndreptată și asupra porțiilor prea mari.

„Oamenii chiar nu au habar, le dau porții similare cu ale lor. (…) Nu-i trebuie două feluri la masă și ceva dulce. Una dintre cele mai frecvente greșeli este cu dulcele. Eu, ok, e aici un fenomen de recompensă, i-am obișnuit cu așa ceva, dacă sunt cuminți, dacă iau note, primesc dulce sau au voie dulce. Când întreb de câte ori mănâncă dulce, răspunsul nu este pe săptămână sau așa. Și toți mănâncă de câteva ori pe zi sau un singur dulce după fiecare masă. (…) Și mai e o problemă, mănâncă aproape constant.”

Copilul are nevoie de sprijinul întregii familii, nu doar de o dietă

Atunci când un copil ajunge la medic pentru probleme de greutate, discuția nu ar trebui să fie doar între specialist și părinți. Contează și ce simte copilul, ce îl motivează și cât de pregătită este familia să își schimbe obiceiurile. Steluța Boroghină explică de ce exemplul adulților poate conta mai mult decât regulile impuse celor mici.

„Noi totdeauna îl întrebăm și pe copil, dar pe înțelesul lui, și de multe ori încercăm să aflăm care e motivația lui și cum se simte, în primul rând cum se simte, dar și dacă are vreo motivație. (…) Însă esențial este: copilul nu poate singur, deci trebuie însoțit în acest demers inclusiv de familie. Deci, chiar dacă tu, ca părinte, ești slab sau ai greutatea corectă, chiar dacă tu trăiești foarte sănătos și faci sport, ia și copilul ăla, arată-i, dă exemplul tău.”

Somnul insuficient poate influența greutatea copiilor

Nu doar alimentația și lipsa mișcării contribuie la problemele de greutate. Somnul are și el un rol important, mai ales în copilărie. Steluța Boroghină, medic pediatru, explică legătura dintre nopțile prea scurte, senzația de foame și modificările metabolice, într-o perioadă în care mulți copii petrec tot mai mult timp în fața ecranelor.

„Poate fi și stresul, deși la vârstă școlară nu ar trebui să existe stres, sincer vorbind, la un copil de 7–8–9 ani, decât dacă îl inducem noi sau mediul școlar. (…) O problemă majoră la copii este somnul. Le trebuie mult mai mult somn decât au, în mare parte, când discutăm cu ei. (…) Și atunci sar peste ore bune de somn. Asta îi duce și la foame mult mai crescută și la un metabolism mai scăzut, pentru că aici intră hormonii în discuție.”