Presiunea de la începutul școlii. Diana Bălan: „Anxietatea pleacă de la părinte”

Articol de Vicentiu Andrei, 9 septembrie 2026, 12:16

Începutul anului școlar vine, pentru mulți copii, cu emoții, schimbări și anxietăți. Pentru părinți, însă, perioada poate deveni o cursă pentru rechizite, rezultate bune, meditatori și planuri pentru viitor. Iar presiunea pe care adulții o resimt poate ajunge, uneori fără să-și dea seama, și la copii.

Diana Bălan, fondatoarea ParentED, a vorbit în emisiunea „Bună dimineața, București!” despre stresul copiilor la început de an școlar, relația cu părinții și profesorii, presiunea performanței și importanța atașamentului.

„Stresul pleacă de la părinte”

Potrivit Dianei Bălan, una dintre principalele surse de presiune în familie este frica părintelui de eșec. Întrebările de tipul „Dacă nu învață bine, ce se va întâmpla cu el?” sau preocuparea constantă pentru note și performanță pot transforma școala într-un subiect sensibil pentru copil.

„Frica noastră funciară pe care eu o identific este frica de failure, frica de a eșua”, a explicat Diana Bălan în cadrul interviului. Această teamă nu rămâne însă doar la nivelul adultului. Copiii preiau emoțiile celor din jur, iar presiunea resimțită de părinte se poate transforma în anxietate pentru copil.

În plus, pe măsură ce cresc, copiii se confruntă și cu alte surse de stres: relațiile cu colegii, comparația, dorința de a se integra în grup, notele sau așteptările celor din jur.

Relația cu profesorul poate conta mai mult decât credem

În goana după rezultate școlare, părinții ajung uneori să pună pe primul loc materia, nota și performanța. Diana Bălan atrage însă atenția asupra unui element care poate fi trecut ușor cu vederea: relația copilului cu profesorul.

„Ne preocupăm atât de mult despre școală și atât de puțin despre relația dintre părinte și copil și, în special, despre relația dintre profesor, învățător, educator și copil”, a spus fondatoarea parentED.

O relație bună cu profesorul poate influența inclusiv felul în care copilul se raportează la o anumită materie. Un copil care se simte încurajat și văzut poate ajunge să aibă mai multă încredere în propriile capacități, în timp ce o experiență negativă îl poate îndepărta de un domeniu care înainte îi plăcea.

Ce facem când copilul spune „nu vreau să merg la școală”?

Una dintre cele mai importante întrebări pentru un părinte nu este „Cum îl conving să meargă?”, ci „De ce nu vrea să meargă?”. Diana Bălan recomandă ca emoția copilului să fie mai întâi validată și înțeleasă. Refuzul poate ascunde o simplă teamă de necunoscut, dar poate indica și probleme mai serioase: dificultăți de integrare, bullying sau o relație dificilă cu un profesor.

„În primul rând, e important să înțelegem de ce”, a explicat ea. Pentru copiii mici, un rol important îl poate avea și sentimentul de siguranță. Atunci când copilul intră într-un mediu nou, are nevoie să găsească acolo repere și relații care să îi ofere sentimentul că este în siguranță.

Rutinele și ritualurile simple pot ajuta la crearea predictibilității. Iar uneori, lucrurile care fac diferența sunt foarte mici: un mesaj pus în ghiozdan, o fotografie de familie sau un obiect simbolic care îi amintește copilului că părinții sunt aproape. „Sunt lucruri absolut banale, dar nu implică costuri financiare, ci implicări emoționale”, a spus Diana Bălan.

Copiii trăiesc într-o lume mult mai aglomerată informațional

O altă provocare despre care s-a discutat în emisiune este cantitatea uriașă de informație la care sunt expuși copiii. Social media, telefoanele, internetul și multitudinea de stimuli din jur pot reprezenta o presiune suplimentară pentru un creier care încă se dezvoltă.

De aceea, spune Diana Bălan, adulții ar trebui să privească și propriul comportament înainte de a stabili reguli pentru copii.

Nu le putem cere celor mici să renunțe la telefon sau să nu fie absorbiți de social media dacă adulții din jurul lor fac, la rândul lor, același lucru.

În acest context, educația nu se rezumă la ceea ce se întâmplă în clasă. Valorile, discernământul și modul în care copilul învață să se raporteze la ceilalți se construiesc în primul rând în relațiile apropiate.

Despre droguri se poate vorbi încă de la vârste mici

Discuția a ajuns și la consumul de droguri și la întrebarea dacă astfel de subiecte ar trebui abordate în școli și de la ce vârstă. Diana Bălan consideră că discuțiile pot începe de timpuriu, cu un limbaj adaptat vârstei copilului. Important este ca informația să fie transmisă fără a transforma subiectul într-o simplă poveste menită să sperie.

În opinia sa, pentru astfel de conversații este nevoie de oameni care să înțeleagă atât fenomenul, cât și psihologia copilului și modul în care informația trebuie adaptată fiecărei categorii de vârstă.

„Timpul este o alegere”

În final, discuția s-a întors la una dintre cele mai mari provocări pentru părinții de astăzi: timpul.

Într-o societate agitată, în care adulții jonglează între serviciu, responsabilități și propriile nevoi, timpul petrecut cu copilul poate ajunge pe ultimul loc. Pentru Diana Bălan, însă, „nu am timp” este, de multe ori, mai degrabă o problemă de priorități.

Relația dintre părinte și copil nu se construiește neapărat prin gesturi spectaculoase, ci prin prezență, atenție și consecvență.

Fondatoarea parentED spune că proiectul său a pornit tocmai din dorința de a crea oportunități pentru părinții care vor să înțeleagă mai bine dezvoltarea copiilor și să găsească informații relevante despre parenting, psihologie, atașament și neuroștiință.

Iar poate cea mai importantă idee rămasă după discuția de la București FM este că, înainte de note, performanță și rezultate, copilul are nevoie să știe că are unde să se întoarcă și că este văzut, ascultat și înțeles.

Autor: Denisa Radu